„Cvasistagnare” – acesta este cuvântul care caracterizează economia României în primele luni ale acestui an. Principalii indicatori macroeconomici comunicaţi pe parcursul ultimelor săptămâni au consemnat evoluţii mixte, expresie a menţinerii unui climat de cvasistagnare a economiei interne în primele luni din 2013, arată Andrei Rădulescu, Senior Investment Analyst SSIF broker, în Raportul macroeconomic mondial martie 2013.
Cererea internă s-a contractat, evoluţie determinată de consumul guvernamental (declin cu 10% qoq) şi de formarea brută de capital (scădere cu 4,4% qoq). În sfera cererii externe însă, exporturile s-au stabilizat în ianuarie, consemnând un avans de 0,6% mom (după declinul de 6% mom din decembrie), la 3,7 mld. euro, conform datelor Eurostat. Totodată, importurile s-au contractat cu 7,9% mom, la 4 mld. euro. Prin urmare, deficitul balanţei comerciale s-a redus la 301 mil. euro în ianuarie, nivelul minim din decembrie 2002. Cu alte cuvinte, cererea externă netă a avut o contribuţie pozitivă la formarea ritmului de evoluţie a economiei în luna ianuarie.
Cu toate acestea, Andrei Rădulescu atrage atenţia că tendinţa pe termen scurt pentru exporturi se menţine descendentă, acest indicator contractându-se pentru a 2-a lună consecutiv (în termeni an/an), cu 3,9%. Totodată, importurile s-au contractat sever în ianuarie (în termeni an/an), cu 15,5%, expresie a persistenţei unui climat dificil la nivel de consumator.
Consumul privat este nefavorabil influenţat de persistenţa unor condiţii dificile în piaţa forţei de muncă, dar şi a presiunilor inflaţioniste (premise nefavorabile pentru evoluţia salariilor reale). Astfel, vânzările din comerţul cu amănuntul au scăzut cu 2% mom în februarie. Raportat la februarie 2012, vânzările au crescut cu doar 1,4%, confirmându-se tendinţa de decelerare iniţiată încă din a doua jumătate a anului trecut.
Consum în scădere
„Piaţa forţei de muncă resimte în continuare starea de cvasistagnare a economiei, dar şi deteriorarea potenţialului economic. În februarie, numărul de şomeri s-a majorat cu 14.000, la 674.000. Rata şomajului a crescut la 6,7%. Acest nivel al şomajului este de natură structurală, pentru diminuarea acestuia fiind necesare investiţii importante în economia reală şi continuarea reformelor structurale în piaţa forţei de muncă”, subliniază Rădulescu.
Analistul menţine scenariul central de previziune pe termen scurt (3 – 6 luni) pentru economia internă (-0,25% : 1,45%). „Aplicând modelarea econometrică, în scenariul central, economia internă ar putea consemna un ritm de evoluţie de aproximativ 1% an/an în 2013 (…) economia internă ar putea accelera în T3, la 1,45% an/an, pe fondul unui an agricol mai bun”, arată Rădulescu.
Conform acestui scenariu central pentru 2013, consumul privat, principala componentă a PIB, ar putea să crească cu aproximativ 0,8% an/an, reîntregirea salariilor din sectorul public (de la 1 ianuarie) şi procesul de scoatere la suprafaţă a economiei gri fiind contrabalansate de menţinerea la un nivel ridicat a presiunilor inflaţioniste, cel puţin în prima parte a anului curent.
Pe de altă parte, consumul guvernamental ar urma să scadă cu aproximativ 1% an/an, după anul electoral 2012, dar şi în contextul ţintelor macroeconomice stabilite cu instituţiile financiare internaţionale.
Formarea brută de capital ar putea consemna un avans de aproximativ 5% an/an în 2013, evoluţie determinată atât de posibilitatea relansării graduale a investiţiilor în economia reală, pe fondul ameliorării percepţiei cu privire la riscul investiţional pe plan intern, dar şi al constituirii de stocuri, după fenomenul de destocare din 2012.
La nivelul cererii externe, exporturile ar putea creştere cu aproximativ 2% an/an în 2013, pe fondul reorientării către pieţele non-europene, al stabilizării climatului economic din Zona Euro, dar şi al deprecierii monedei naţionale (cursul real efectiv) pe parcursul anului 2012 (cu aproximativ 6% an/an). Pentru importuri scenariul central incorporează o creştere cu 3% an/an în 2013.
Analistul atrage atenţia la persistenţa şi concretizarea, chiar şi parţială, a factorilor de risc din economia mondială, din Zona Euro în principal, pe fondul problemelor de natură fiscal-bugetară, dar şi al celor din sectorul bancar, sau al elementelor de natură politică şi socială – situaţia din Cipru, Italia etc. – care ar putea determina evoluţii macroeconomice în afara intervalului de previziune.
Un alt factor care nu trebuie neglijat este faptul că sectorul bancar intern a consemnat pierderi record în 2012, iar climatul la nivelul creditării bancare se menţine dificil având în vedere că în februarie, creditul neguvernamental s-a contractat pentru a 5-a lună consecutiv, rata restanţelor la credite a atins un nou record, iar dobânzile la credite s-au majorat.
Nu sunt de neglijat nici riscurile din sfera politică internă, pe fondul fragilităţii alianţelor politice, incertitudinile determinate de politica fiscal-bugetară, prelungirea secetei de capital, care ar putea determina persistenţa şi intensificarea blocajelor economico-financiare sau persistenţa presiunilor inflaţioniste.
În ceea ce priveşte politica monetară, Andrei Rădulescu consideră că BNR va menţine dobânda de referinţă la 5,25% şi ratele rezervelor minime obligatorii cel puţin în prima jumătate din 2013. „Intensificarea presiunilor inflaţioniste într-un context de evoluţie a economiei la un ritm sub potenţial a redus spaţiul de manevră pentru utilizarea instrumentelor clasice de politică monetară. Reluarea procesului de normalizare a politicii monetare este condiţionată de atenuarea presiunilor inflaţioniste şi de ameliorarea percepţiei cu privire la riscul investiţional în România. După părerea mea, BNR va acorda prioritate, pe termen scurt, politicii de gestiune a lichidităţii, pentru a asigura o transmisie mai eficientă a politicii monetare în direcţia îndeplinirii obiectivului dual – stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară”, arată analistul.
Referitor la piaţa internă de capital, raportul SSIF arată că aceasta a consemnat în martie o evoluţie divergentă de cea a pieţelor externe, intensificarea factorilor de risc din Europa, după episodul Cipru, determinând prudenţa investitorilor pentru expunerea pe pieţele de frontieră, fapt reflectat prin ieşiri îndeosebi de pe companiile din eşalonul inferior al bursei. Indicele BET a scăzut cu 0,3%, până la 5 637,1 p. (creştere cu 9,5% de la începutul anului).
Corecţii pe piaţa de capital
Rădulescu atrage atenţia cu privire la creşterea probabilităţii unor corecţii importante pe pieţele de capital din perspectiva termenului scurt, de o amplitudine mai ridicată pe pieţele emergente şi de frontieră.
Într-un scenariu negativ, pieţele de capital mondiale ar putea consemna intrarea într-o stare de corecţie – declin de peste 10% –, care s-ar putea prelungi într-un bear market – scădere de peste 20%. Acest scenariu ar putea fi determinat de riscurile cu privire la policy-mix în Statele Unite, dar şi de reintensificarea tensiunilor în cadrul Zonei Euro. Totodată, pieţele ar putea să testeze eficienţa politicilor monetare implementate pe mapamond pe parcursul ultimilor ani de către principalele bănci centrale. Deocamdată, eficienţa acestor măsuri este relativ redusă, multiplicarea bilanţurilor băncilor centrale nefiind resimţită la nivelul investiţiilor în economia reală.
Într-un scenariu pozitiv, pieţele mature ar putea continua tendinţa ascendentă a ultimelor trimestre, însă potenţialul de apreciere pe termen scurt este mai redus – aproximativ 5%. „După părerea mea, continuarea rally-ului monetar este dependentă de relansarea durabilă a investiţiilor în economia reală. O serie de factori atrag atenţia cu privire la scăderea probabilităţii unui astfel de scenariu: economia americană va resimţi gradual pe termen scurt măsurile de consolidare bugetară; în Zona Euro probabilitatea prelungirii recesiunii în T2 este în creştere; în Asia-Pacific sunt semnale de amplificare a divergenţelor economice, iar măsurile recente ale Băncii Japoniei ar putea avea consecinţe adverse; de asemenea, viteza de circulaţie a banilor se menţine redusă”, arată analistul.
Nu în ultimul rând, raportul SSIF atrage atenţia şi asupra altor aspecte sensibile pe mapamond, atât de natură economică, dar şi geo-politică, care ar putea declanşa o intensificare a riscurilor: policy-mix-ul global şi eficienţa programelor monetare neconvenţionale (viteza de circulaţie a banilor), deteriorarea potenţialului economic, în contextul declinului investiţiilor şi deprecierii capitalului uman, şomajul pe termen lung, care poate determina intensificarea riscului social sau evoluţia cotaţiilor internaţionale la ţiţei şi alte bunuri, posibilitatea unor conflicte armate în zonele sensibile din punct de vedere geopolitic.
Astfel, reintensificarea factorilor de risc ar putea determina un sentiment negativ pe pieţele de capital – corecţii pe pieţele mature (declin de cel puţin 10%) şi bear market pe pieţele emergente şi de frontieră (-20%).
COMMENTS