Vom continua investițiile strategice pentru o dezvoltare sustenabilă, bazată pe protecția mediului, ca și pe o digitalizare din ce în ce mai mare în anii următori

Interviu cu Cristian Erbașu, CEO, Construcții Erbașu

În interviul acordat ediției aniversare a revistei Piața Financiară, Cristian Erbașu vorbește despre direcțiile de dezvoltare ale companiei și despre investițiile proprii și europene care consolidează poziția grupului în economie. Printre proiectele aflate în plină derulare se numără aeroportul de la Craiova, planșeul peste Piața Unirii, segmentul de pe Autostrada Transilvania, stația de colectare, sortare, reciclare și valorificare a deșeurilor din construcții, extinderea fabricii de produse lactate Nucet și continuarea investițiilor hoteliere de la Novotel Băneasa și Ibis Styles Oradea. Compania Erbașu, o mare companie 100% românească, care din 1990 activează pe o piață extrem de importantă, piața construcțiilor, și-a diversificat abordările în cadrul grupului, implicându-se în agricultură-zootehnie, industrie alimentară, dar și echipamente medicale. Despre abordarea avută în conducerea unui astfel de conglomerat, Cristian Erbașu a spus: „Deciziile se iau pe niveluri și se iau de către mulți oameni. Noi avem în cadrul grupului aproximativ 60 de directori și șefi de departamente, pe lângă ei mai sunt încă cel puțin 80 adjuncți, deci avem peste 150 de oameni cheie care iau decizii importante în cadrul acestui grup, un grup format din 27 de companii”.

Construcții Erbașu, companie cu capital 100% românesc, se află pe podiumul celor mai puternici antreprenori de construcții din România. Care este valoarea contractelor pe care le aveți în momentul de față și cum reușiți să le gestionați?

În momentul de față avem pentru o perioadă de patru ani de zile de acum înainte, contracte de aproximativ 3 miliarde de euro semnate, iar cu ceea ce vom mai semna în perioada următoare, proiecte pe care sigur le vom semna, ne ducem undeva la 4 miliarde și jumătate. Deci acesta este portofoliul pentru următorii cinci ani de zile.

Nu este joacă, dar este într-adevăr un mare semn de întrebare dacă aceste proiecte vor și fi lansate, pentru că e destul de greu să avem în momentul de față o predictibilitate în ceea privește finanțarea. Evident că și în situația în care ele nu vor fi finanțate 100%, cifra noastră de afaceri, mai mult ca sigur, în următoarea perioadă va crește. Acum singura noastră incertitudine este cu cât va crește. Dacă va crește cu 10-15-20%, dacă va crește până la 100%. În cinci ani de zile, pentru că dacă facem o socoteală și pe 4,5 miliarde, probabil că se vor mai câștiga ceva lucrări în cinci ani de zile. Deci, dacă facem o socoteală de 5 miliarde la cinci ani, suntem la 1 miliard de euro. Noi suntem acum la jumătate de miliard de euro. Acesta este al treilea an când ne plasăm pe această zonă.

Deci ar însemna să fim în situația de a face o cifră de afaceri medie de un miliard de euro. Probabil că nu va fi un miliard de euro, probabil că va fi mai puțin, prin prisma faptului că, într-adevăr aceste proiecte vor fi prioritizate și se vor derula pe o perioadă mai lungă. Însă și acest aspect este cu dus și întors, pentru că, într-adevăr, în momentul de față e o mare dilemă în sensul dacă România va continua și va ieși din această criză prioritizând investițiile în detrimentul consumului sau încercând să facă un echilibru între cele două. Până acum, într-adevăr, au fost ambele, atât investiția, cât și consumul, prin mărirea veniturilor, încurajate în ultimii ani. Lucru care ne-a dus la acest deficit. Deci, va trebui o nouă structură de cheltuieli pe următorii ani.

Vom vedea în primul rând ce ton va da bugetul pe 2026. Însă, ar fi extrem de util dacă s-ar încerca o planificare de bugete pe următorii cinci ani, pentru că este bine atât pentru agenții economici, dar chiar și pentru populație să știe la ce se așteaptă.

De unde, dacă nu e creșterea economică?

Este una, dar dacă știu că au 5% în fiecare an sau 3% în fiecare an și că, în loc de 34% în 5 ani vor avea doar, în total, 15%, acesta este un aspect pe care, într-adevăr politicienii ar fi minunat să și-l asume. Însă, deși ne aflăm cu trei ani înainte de următoarele alegeri, mi-e teamă că nu vor să-și asume o astfel de perspectivă, pentru că dacă populația va ști că nu va avea o creștere a veniturilor măcar egală cu inflația, va avea o reacție nepotrivită față de partidele la putere. Chiar dacă este responsabilă atitudinea, poate să fie nepotrivită și, într-adevăr, partidele populiste sau alte partide noi să aibă câștig de cauză fără să facă mare lucru.

Și, totuși, cum veți gestiona această creștere pe care o previzionați?

Noi deja avem o gândire structurată pe mai multe paliere și, evident, și pe mai multe fronturi. În funcție de dinamica proiectelor, ne vom concentra destul de mult la o upgradare a personalului, pentru că am considerat că este perioada cea mai bună pentru trecerea companiei într-adevăr la statutul de companie foarte mare, proceduralizată. Mi-aș dori să cred că nu vom face acest lucru excesiv, dar o vom face la un nivel în care eficiența să rămână totuși o prioritate.

Este un moment în care, prin digitalizare și printr-o nouă proceduralizare în cadrul grupului, sunt sigur că vom reuși o mărire a calității. Este foarte important ca, pe de o parte, calitatea să crească, pentru că creșterea fulminantă a volu­mului a creat unele probleme pe alocuri, în sensul că au fost angajați mulți tineri, care încă nu știu cum să abordeze proiecte de anvergură, iar acest lucru este o prioritate pentru noi, ca ei să se integreze în cadrul acestor proiecte mari.

Și dacă această digitalizare va fi intensiv implementată în cadrul companiei și în cadrul companiilor din grup sunt sigur că și tinerii se vor integra mai ușor în activitatea noastră.

Pentru că am vorbit de proiecte, ce proiecte ați finalizat în decursul anului precedent? Care a fost cel mai complicat și a ridicat cele mai mari provocări? Și ce proiecte importante aveți în derulare?

A fost un proiect destul de dificil pe care noi l-am finalizat anul acesta, anume aeroportul din Craiova, pentru că a fost o perioadă de un an în care nu a fost o finanțare constantă. Însă, în acest an, s-a asigurat finanțarea integrală și, prin urmare, noi a trebuit să finalizăm acest proiect care mai avea de recuperat, și era pentru prima dată când compania noastră executa un aeroport care nu este foarte mare, dar nici mic nu este. De fapt, în momentul de față, după Otopeni, este al doilea aeroport din România. A fost destul de dificil și au fost anumite lucruri care ne-au surprins. Lucrul bun este că le-am rezolvat pe toate și acum deja avem o experiență bună pe această parte.

La fel, avem câteva proiecte în primul rând proiectele de spital, spitalul Agripa Ionescu, spitalul de arși de la Timișoara, care se vor finaliza la anul, și pentru care a trebuit să lucrăm intensiv și să rezolvăm o mulțime de probleme în acest an.

Totodată au mai fost câteva clădiri speciale, mai ales clădiri monument, cum e Universitatea București, unde finalizăm Facultatea de Istorie, urmând să continuăm cu celelalte facultăți, să executăm modular. Mai avem de finalizat și pe Panduri, o clădire foarte veche, de pe vremea cu Cuza, însă aceea va fi finalizată în următorii 2 ani și jumătate.

Dar m-ați întrebat despre proiectele cele mai dificile. Mai avem un alt proiect pe care îl vom finaliza la anul, și care va fi într-adevăr o provocare pentru noi, pentru că este prima autostradă pe care noi o finalizăm și sunt sigur că va fi un succes, vorbim de segmentul Suplacu de Barcău – Chiribiș din Autostrada Transilvania, iar mobilizarea echipelor menține proiectul într-un ritm accelerat, vizibil în fiecare etapă a lucrărilor. Mobilizarea este una solidă: 549 de muncitori și 309 utilaje sunt active în șantier în acest moment, asigurând continuitatea și ritmul susținut al lucrărilor. După care vom începe un drum expres tot în acea zonă, drumul de legătură între centura Satu Mare și Ungaria.

Sper cât de curând să semnăm, avem șanse mari să semnăm tronsonul 2 al magistralei  de metrou M4, împreună cu alte două companii mari în asociere, Bog’Art și Concelex. Un alt proiect dificil pentru care sunt foarte mândru că, în ciuda faptului că a lipsit finanțarea pe alocuri, acum se pare că vom primi o parte din bani, este planșeul peste Piața Unirii. Aici, pe lângă problemele tehnice a fost și o problemă de logistică și mod de organizare, pentru că știm că e o zonă extrem de aglomerată și chiar dacă, și îmi cer scuze pentru acest lucru, am deranjat circulația în acea zonă, totuși am reușit să facem față și să facem într-o măsură cât mai mică acest deranj. Dacă ar exista finanțare, noi am fi capabili, împreună cu asociatul nostru Bog’Art, să finalizăm acel planșeu anul viitor. Dar, am rezerve că se va asigura o finanțare de aproape un miliard de lei pentru a finaliza atât planșeul, cât și Pasajul Unirii. Probabil că ele vor fi finalizate în 2027.

În afară de firma mamă, Construcții Erbașu, grupul Erbașu deține și alte firme specializate pe domenii nișate sau auxiliare. Ați schimbat la un moment dat, acum câțiva ani să zic, ați intrat pe un alt drum, ați crescut extraordinar, din punctul meu de vedere cel puțin. Cum ați reușit să controlați toate acestea în așa fel încât creșterea să aducă și eficiență?

Aici nu este vorba numai de control, e vorba de oameni, s-au dezvoltat cei din interior, au căpătat experiență, au ajuns în urma unei activități destul de lungi în cadrul grupului la o anumită maturitate, deci îi simt foarte bine modul de gândire, s-a creat un spirit caracteristic acestui grup și acești oameni și-au asumat și au preluat foarte multe responsabilități. De aceea nu există în mâna unei singure persoane toate deciziile. Deciziile se iau pe niveluri și se iau de către mulți oameni. Ca să vă dau o dimensiune, noi avem în cadrul grupului aproximativ 60 de directori și șefi de departamente, pe lângă ei mai sunt încă cel puțin 80 adjuncți, deci avem peste 150 de oameni cheie care iau decizii importante în cadrul acestui grup, un grup format din 27 de companii care, pe lângă activitatea reconstruc­ției, după cum știți mai avem încă două activități și ele în plină dezvoltare: agricultură-zootehnie și industria alimentară.

Vorbiți de Fabrica de lactate Nucet, care si-a pornit motoarele pe parcursul anului 2013, din dorința de a vă diversifica activitatea în zona produselor ecologice și a lactatelor “fără E-uri”?

Da. Produsele Nucet sunt deja cu un brand cunoscut pe piața produselor lactate. Vom dubla, în perioada următoare, producția pentru că piața cere aceste produse.

După câte știu, Construcții Erbașu a construit și are în portofoliu mai multe hoteluri. Ce proiecte derulați în prezent?

În ceea ce privește activitatea hotelieră, pe lângă hotelul consacrat din cartierul Aviației, Hotel Ibis Styles Bucharest Erbașu, deschis în 2018, vor mai apărea în perioada următoare, în decurs de un an-doi, încă trei hoteluri, la Oradea, Hotel Ibis Styles Oradea, unde construcția a început deja, și la Timișoara. Derulăm în prezent în parteneriat cu grupul Accor și un nou hotel pe DN1 vizavi de Mall Băneasa, proiectul Novotel Living Bucharest Băneasa, un hotel de tip „extended stay” ce va fi finalizat în 2025. Avem un plan ca până în 2032 să avem în țară 10 hoteluri de 4 stele, Ibis, Mercur sau Novotel.

În ultimii ani am dezvoltat foarte mult activitatea în zona medicală. Avem din ce în ce mai mult o implicare activă atât în zona de echipamente medicale, de logistică, de operare și, probabil, că vom dezvolta inclusiv producerea unor substanțe farmaceutice în România, specifice aparaturii de imagistică.

Când spuneți echipamente medicale, mai exact, la ce vă referiți?

La toate echipamentele care sunt în dotările care sunt în spitale, fie că sunt de radioterapie, fie că sunt de imagistică, fie că sunt echipamente mai simple, deci sunt destul de multe. Aici, trebuie să menționez că, deși avem aceste două companii în grup, colaborăm și cu alte companii specializate, dar evident colaborăm direct cu cele mai mari companii producătoare de echipa­mente. Tocmai de aceea ne-am propus ca în perioada următoare să dezvoltăm două centre de producție de substanțe pentru aceste aparate, pentru că numărul acestora s-a mărit extrem de mult în orașele mari și este nevoie ca aceste substanțe să fie produse în România.

O altă zonă în care am acționat a fost aceea de prefabricate, și o alta de reciclare pentru că, într-adevăr, economia circulară va fi o prioritate în următorii ani, nu numai la nivelul României, cât și la nivelul Europei. Prin urmare, investim 25 de milioane de euro într-o stație de colectare, sortare, reciclare și valorificare a deșeurilor din construcții. Va fi o provocare majoră atât pentru noi, constructorii, dar și pentru statul român. Până acum știm că nu prea s-au făcut astfel de stații, din rațiuni economice, însă, în momentul de faţă, am considerat că e un moment oportun pentru această investiţie.

După cum se ştie, în grupul nostru au fost investiţii în zona carierelor, în zona prefabri­catelor şi aceste investiţii vor continua tot pe acest principiu al unei economii circulare, bazată pe protecția mediului, bazată pe o digitalizare din ce în ce mai mare în anii următori.

Cam acestea sunt sferele noastre de dezvoltare în perioada următoare, sunt destul de largi, nu au o limitare, deci ne putem duce cât de sus putem, atât din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere uman.

Și rentabilitatea?

 Vom vedea rezultatele, nu sunt rezultate care vor apărea repede. Ca în orice domeniu sănătos care este fundamental într-o economie, la început este o perioadă de consolidare în care trebuie să fii pregătit ca 3, 4, 5 ani, poate chiar și mai mult, să nu ai profit. Ori noi avem o astfel de gândire, și așa cum am făcut cu domeniile consacrate, așa vom face și cu cele noi în care ne vom implica în viitor.

Aș continua prin a vă întreba care sunt problemele mari cu care se confruntă sectorul construcțiilor în România, la momentul actual, pentru că știu că le cunoașteți foarte bine, fiind și preşedintele Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii?

Sectorul construcțiilor este într-o perioadă de reorganizare după o perioadă bună din 2018 până în 2024, inclusiv 2024, și cred eu că pentru multe firme și 2025 a fost un an bun. Urmează o reorganizare, o restructurare a companiilor și, așa cum am menționat mai devreme, trebuie avute în vedere noi principii și cred că acestea vor crea o selecție în piață în perioada următoare. Cel mai greu va fi pentru companiile medii, pentru că este o vorbă: „sunt suficient de mari să aibă probleme, și nu destul de mari să și le rezolve”. Acele companii între 50 de angajați și 300 de angajați, care s-ar putea să aibă probleme în ceea ce privește finanțarea, s-ar putea să aibă probleme în ceea ce privește menținerea forței de muncă de calitate, s-ar putea să aibă probleme în ceea ce privește dezvoltarea și upgradarea lor, pentru că lipsa de capital le va limita posibilitatea de a crește din punct de vedere calitativ și de a crește din punct de vedere al eficienței în noile condiții.

Va fi o perioadă în care cerințele vor fi mari, fără a se oferi foarte multe pârghii de sprijin. Deși autoritățile declară că vor să sprijine, trebuie să fim realiști și să ne dăm seama că nu reprezentăm în momentul de față o prioritate, așa cum s-a întâmplat înainte de 2020, înainte de pandemie, dar și în perioada următoare. Atunci, într-adevăr, construcția a reprezentat o prioritate și s-a văzut în legislație. Însă autori­tățile au anulat toate acele facilități, iar înlocuirea lor este destul de grea, chiar dacă ei încearcă să creeze senzația că vor să găsească alte soluții alterna­tive, acestea sunt doar de imagine și nu sunt reale. Mai mult decât atât, prioritizarea proiec­telor în condițiile unor supracontractări din ultimii doi ani poate să afecteze dramatic unele companii care se pot trezi de la un portofoliu mare la unul foarte mic, brusc, fără ca ei să se aștepte, în condițiile în care au investit în forță de muncă, au investit în echipamente, utilaje, au făcut o planificare pentru următorii 3 ani, 5 ani.

Deci cred că aici este o mare problemă. Și impredictibilitatea tradițională din România din ultimii 35 de ani își va pune amprenta, mai ales pe un domeniu, cum e cel al construcțiilor, unde activează foarte mulți oameni, un domeniu cu mulți angajați, un domeniu cu o marjă mică de profit, în general profiturile sunt de o cifră, însă cu o necesitate de reinvestire și pentru dezvoltare și pentru menținere extrem de mare.

Trebuie să investești în echipamente, tehnologie, acum mai mult, așa cum menționam mai devreme, mai mult decât înainte. Trebuie să ai posibilități financiare prin care să susții proiecte în anumite perioade cu cash flow negativ. Băncile sunt destul de prudente, de unde fusese un fenomen de deschidere față de domeniu în ultimii ani, acum din nou au devenit prudente. Consideră domeniul construcțiilor destul de periculos, riscant, nebancabil. Cu atât mai mult cu cât atât în proiectele private, cât și în proiectele cu statul, finanțările nu sunt întotdeauna certe. Deci, aici văd eu pericolele cele mai mari și sper ca statul să reușească să transmită o mai mare  încredere în domeniu. Momentan, nu a reușit acest lucru.

Am transmis faptul că dacă nu creează un plan pe următorii 5-7 ani, prin care prioritizează și fiecare companie să știe cum va avea progresul pe fiecare proiect în parte, va fi extrem de greu ca aceste companii măcar să rămână la nivelurile la care sunt acum. Am sugerat că toți actorii din piață trebuie să aibă de lucru pentru că, în ciuda faptului că se va reduce poate bugetul pe investiții, în continuare firmele, mai ales firmele cu capital românesc, e bine să-și continue activitatea pentru că este extrem de ușor să demolezi, să strici ceva, și este foarte greu și durează foarte mult să reclădești și să refaci ceea ce se distruge într-un an de zile, de exemplu.

Dacă la un moment dat ministerele de profil, autoritățile nu înțeleg că trebuie să dea mesaje nu generaliste și superficiale, ci concrete, efectele negative vor continua să apară, ele deja au apărut, dar se vor amplifica și vor crea o stare de panică în domeniul construcțiilor care automat se va transpune și în activitatea companiilor și în rezultatele lor.

Cam cât contează la ora aceasta finanțarea, să-i spun publică, în domeniul?

Contează foarte mult, aproape de trei sferturi, poate undeva la șaptezeci la sută,  pentru că sunt fondurile europene destul de numeroase, PNRR și fondurile europene din bugetul clasic, dar și pentru că piața privată este încă într-o expectativă.

Deci piața privată nu are încă curajul să lanseze numeroase proiecte de anvergură. Sunt câteva exemple, dar izolate. Și, după cum se vede, chiar și cea imobiliară este o piață care a intrat într-o stagnare, și probabil că va mai rămâne așa o perioadă, pentru că acolo avem și o dependență de puterea de cumpărare și de disponibilitatea băncilor de a finanța cumpă­rătorii ca să investească în piața imobiliară. Știm bine că TVA-ul redus nu mai e valabil, nu mai e redus, deci și aici au fost niște șocuri care vor afecta zona real estate.

Mai sunteți implicați în rezidențial?

Nu reprezintă o prioritate pentru noi. Avem câteva lucrări, una mai mare și încă vreo două mai mici, însă nu ne afectează major pentru că nu reprezintă o componentă importantă din cifra noastră de afaceri. Dar suntem și noi implicați și simțim piața inclusiv în această zonă.

Unde e lucrarea cea mai mare?

Este în Mogoșoaia, lângă București, unde am finalizat prima faza din acest proiect rezidențial, Arbo Residence, și sper cât de curând să continuăm cu faza a doua.

Forța de muncă este o problemă? Pentru că, la volumul de muncă pe care îl aveți, e nevoie și de foarte mulți oameni, iar piața muncii e una destul de complicată, din punctul de vedere al companiilor din domeniul dvs.: cum faceți față pentru a vă asigura necesarul de forță de muncă? Se întorc românii acasă? Ce avantaje și ce probleme ridică folosirea forței de muncă din afara țării?

Da, forța de muncă este o problemă în continuare și va rămâne o problemă,  pentru că domeniul construcțiilor este un domeniu pentru care tinerii nu au o atracție deosebită, este un domeniu în continuare greu în comparație cu alte domenii. Tinerii nu-și doresc neapărat să lucreze în construcții, pentru că aici vorbim și de dificul­tate, vorbim și de perioade de lucru, vorbim și de cerințele din timpul proiectării și execuției lucrărilor.

Deci, avem totuși un areal destul de restrâns dintre tineri pe care să-i aducem în zona noastră. Și mi-e teamă că, în noile condiții impuse în România, fenomenul de emigrare a specialiștilor se va relua, un fenomen care se cam estompase, s-a redus foarte mult în ultimii șase ani și datorită condițiilor, măririi salariilor, veniturilor, proiec­telor numeroase din România ca și din cauza pandemiei. Însă există riscul din nou, și aud din ce în ce mai mult această dorință a unor oameni deja cu experiență, dar încă tineri, de a încerca să lucreze în vestul Europei, lucru care iar va crea o dificultate, va crea o reducere a personalului calificat. Trebuie să menționez faptul că, dacă în ceea ce privește personalul necalificat sau personalul calificabil în zona lucrătorilor pe șantiere a existat o soluție, în cea ce privește muncitorii aduși din Asia, din zona asiatică, o soluție destul de bună dacă a fost bine gestionată, în ceea ce privește personalul calificat, supercalificat, specialiștii, nu am avut decât soluția pregătirii și perfecționării tinerilor și angajaților români. Și am continuat pe această zonă, am investit destul de mult, nu numai noi, mai toate companiile românești au investit în acești oameni, și te doare sufletul, într-adevăr, să vezi că, la un moment dat, nu-i mai poți pune în valoare pe toți.

Cum se arată noul an la început, cum îl vedeți?

2026, pentru cei care au proiecte PNRR, pe fonduri europene, poate fi un an similar cu 2025, adică unul bun. Companiile mari au această șansă de a avea în derulare aceste tipuri de contracte. E important ca, ulterior PNRR-ului, să continue contractele pe fonduri europene, și cred că acest lucru se va întâmpla și în 2027-2028. Dar, într-adevăr, pentru cei care nu au în portofoliu astfel de proiecte, cred că va fi o problemă care va duce până la reorganizare. Și sper să fie cât mai puține cazuri de insolvență sau falimente, dar așa cum am menționat mai devreme, companiile medii vor avea probabil dificultățile cele mai mari.

Când ați plecat la drum, acum mulți ani în urmă, ați avut o viziune apropo de dezvoltarea grupului care să semene cu ce se întâmplă acum?

Nu știu eu ce viziune am avut, dar când tatăl meu a început eu eram elev, abia terminasem liceul atunci în 90, sunt sigur că el s-a gândit departe și s-a gândit la dezvoltarea companiei. Nu îmi dau seama cât de departe pentru că dimensiunile la nivelul țării erau extrem de mici la vremea respectivă. Pentru mine însă fiecare etapă a reprezentat o provocare, tot timpul împreună cu colegii mei sau cu familia chiar, ne-am făcut planificări, dar nu am forțat destinul. Întotdeauna am încercat să fim cât se poate de realiști, astfel încât să nu fim în situația de a forța anumite lucruri și de a activa în piață nepregătiți în anumite momente.

E adevărat că au fost perioade în care am fost, să zic așa, încinși la maxim, adică mărirea cifrei de afaceri și dezvoltarea firmei și a grupului ne-au luat și pe noi prin surprindere, inclusiv în ultimii ani. În general, o creștere pe o perioadă de 1-2 ani mai mare de 30% poate fi șocantă și chiar uneori traumatizantă. Dar piața te obligă câteodată să iei astfel de decizii, și o faci pentru că dacă nu o faci în acel moment și zici nu, mai stau să mai mă consolidez, există riscul să nu mai treacă trenul a doua oară prin stație. Pe de-o parte e bine să fii pregătit în orice moment pentru anumite oportunități, dar nu poți fi întotdeauna pregătit 100%. Iar atunci când le primești trebuie să ai curajul de a decide repede dacă te implici și mergi mai departe pe o nouă dimensiune.

Eu cred că, în general, a fost o creștere liniară. Au fost și momente în care am avut creșteri în trepte, trepte abrupte, cel puțin mi-aduc aminte când era tatăl meu, că a fost măcar o asemenea perioadă, apoi alta între 1998-2002, după care am avut și noi, culmea, chiar în timpul crizei, am avut o astfel de creștere în perioada 2009-2012. Am mai avut o astfel de creștere în 2015-16 și, evident, cea mai mare creștere am avut-o în ultimii 5 ani. De la o firmă care avea sub 100 de milioane de euro, am ajuns la una la care atingem deja în ultimii trei ani în jur de 500 de milioane de euro, jumătate de miliard de euro.

Deci cam aceasta a fost gândirea. Dar, v-am spus, de exemplu, ne-am gândit cu mult înainte să ne pregătim pentru anumite categorii de lucrări. Dacă, de exemplu, în ceea ce privește autostrăzile, nu am fost, să zic așa, pe fază și au fost alte companii care au făcut investiți, și am intrat și noi în această piață mult mai târziu și mult mai greu. În ceea ce privește, de exemplu, construcția de complexuri sportive sau monu­mente, mai nou spitale, ne-am pregătit cu ceva ani înainte pentru astfel de investiții, și de aceea suntem lideri în această zonă pe piața româ­nească. Deci, pregătim din timp domeniile pe care să ne dezvoltăm, tocmai pentru a nu fi în situația de a da greși, de a rata.

Chiar dacă avem dificultăți la început de drum, e normal, pe un anumit domeniu, totuși o să îl ducem la bun sfârșit în condiții optime.

Personal, cum se simte măcar ultima parte din acești ultimi 5-6 ani?

Este evident că, așa cum am zis mai devreme, sunt anii cei mai buni ai grupului, nu doar pentru grupul nostru, dacă ne uităm în jur, mai sunt câteva companii și grupuri de companii, și mă bucură că sunt cu capital 100% românesc, care la fel au avut evoluții spectaculoase în condițiile unor investiții și numeroase și mari în România. Vorbim atât de concurenții, cât și de partenerii noștri pentru proiectele foarte mari. Se știe că am ajuns la o maturitate în care să ne putem asocia pentru proiectele mari, de la 200-300 de milioane de euro în sus. Pentru proiectele de 100 de milioane de euro sau mai mici, de foarte multe ori concurăm.

Și, într-adevăr, acolo unde colaborăm, cola­borăm bine și foarte bine. Și ne completăm și ne putem ajuta, pentru că fiecare are câte ceva mai bine organizat. Și nu numai că aplicăm pe proiectul nostru, dar și învățăm unii de la alții și ne putem perfecționa. Lucrul acesta este foarte important. O companie dacă este închisă și nu are contact cu piața intră într-o zonă de risc de plafonare, într-o zonă nu de automulțumire, dar într-o zonă în care nu mai vede cum să își dezvolte compania.

Și aici este foarte important ca orice firmă să privească întotdeauna în piață și să încerce să aducă tot ce e mai bun de la ceilalți, fără să fie un sentiment de jenă sau de rușine că aplică ceea ce alții au aplicat înainte. Dacă acel lucru este util, duce la dezvoltare, la perfecționare și la o perspectivă mult mai bună în viitor.

S-au schimbat datele problemei, grupul Erbașu a crescut foarte mult. Cum v-ați schimbat dumneavoastră?

Orice om se schimbă. Orice om, pe măsură ce responsabilitățile cresc, care are un impact din ce în ce mai mare în jurul lui, e obligat să se schimbe. Evident că există zona frumoasă, zona bună și zona mai puțin bună, probabil că o observă cei din jur, cei apropiați, dar ideal este ca să ne controlăm această zonă mai puțin plăcută.

Atunci când ești supraîncărcat atât fizic, cât și emoțional, există riscul să și greșești atât din punct de vedere tehnic, ca decizii, dar și din punct de vedere comportamental. Sper ca eu să o fac cât mai puțin posibil, să realizez atunci când greșesc și să mă corectez. Sper să reușesc și pe cei din jurul meu să-i conving să gândească în același mod. Pentru că, oricum, dacă compania s-a dezvoltat bine și are în continuare o evoluție bună, este clar că și noi ne-am făcut treaba. Ea nu crește, orice entitate economică nu crește decât prin oamenii care activează în acea entitate. Și cred eu că în grupul nostru, oamenii, în afară de pregătirea profesională, au și un background care ține de educație. Ceea ce noi numim, în unele situații, caracter.

Care ar fi viziunea, astăzi?

Viziunea este clar aceea de a crea multe punți pe mai multe direcții. Că vorbim de oameni, de generații, de mentalități, că vorbim de tehnologii, că vorbim de filozofii, toate acestea trebuie legate între ele pentru a evita șocurile. Din păcate, se dovedește încă o dată că nu numai la nivelul României, dar și la nivel mondial, încă nu suntem capabili să preîntâm­pinăm crizele, de orice fel ar fi, că e financiară, că e economică, că e strategică, că e militară, nu avem încă înțelepciunea potrivită care încă nu ni s-a dezvoltat proporțional cu tehnologia, de exemplu. Înțelepciunea noastră generală rămâne în urmă. Deci, cred că din punctul ăsta de vedere mai avem de lucru și pentru că există riscul ca toate aceste dezvoltări să se întoarcă împotriva noastră dacă noi nu ne ridicăm din punct de vedere mental și din punct de vedere al mindset-ului la nivelul tehnologiei viitoare.

Eu cred, însă în capacitatea omenirii de a supraviețui, de a se adapta. Și România, mă bucură faptul că, deși e o țară mică, o țară care nu e extrem de importantă, dar este o țară care se află undeva în primul sfert, ca importanță, al țărilor din lume. Depinde de noi, ca nație, depinde și de liderii noștri pe care tot noi îi alegem, dacă au capacitatea să valorifice calitățile țării noastre, și dacă au dibăcia de a diminua cât se poate efectul defectelor noastre la nivel european și mondial. Trebuie să acceptăm și una și alta.

Cum ați caracteriza relația dumneavoastră cu presa în general? Și cum vedeți rolul presei în aceste vremuri, atât de complicate?

Presa este așa cum este întreaga societate Nici mai bună, nici mai rea. Presa reușește să aducă multe lucruri în discuție care ulterior sunt soluționate mai repede și mai bine datorită ei, dar, totodată, presa, și mai ales în ultimii ani prin tehnologiile de promovare din mass media, aduce foarte multe lucruri, fie exagerate, fie chiar uneori false.

Și cum creierul uman este extrem de predispus să absoarbă lucrurile negative, chiar și lucrurile false, nu știu dintr-o plăcere a omului de a-și justifica propriul lui neajuns, presa poate să creeze societății destul de mult rău dacă nu are grijă să-și gestioneze activitatea. Pornesc de la ideea că marea majoritate a oamenilor din presă este de bună credință. Însă așa cum este și în societate, e suficient să fie unul din zece care nu e de bună credință, care să strice tot ceea ce fac bine ceilalți nouă.

Iar tehnica de manipulare din ultimii ani și ceea ce va fi în următorii ani va fi din ce în ce mai performantă, și dacă nu introducem niște criterii, inclusiv în această zonă, poate fi un mare pericol nu numai asupra societății, dar chiar şi în ceea ce priveşte credibilitatea presei. Prin urmare, eu cred că, deşi nu sunt direct implicat şi nu voi fi niciodată implicat în presă, relaţia mea cu presa este una normală, spre bună, însă sunt momente în care îmi dau seama că mi-aş dori să fie puţin altfel.

Dar. ca orice lucru perfectibil, eu cred că și relația mea cu presa poate deveni mai bună, și nu e aici vorba de relația mea personală, pe mine mai mult mă interesează relația breslei cu presa, pentru că și oamenii din presă au nevoie de construcții, de investiții, așa cum și noi avem nevoie de presă, de mass media, în general.

Mihai Săndoiu