România a înregistrat a cea mai mică rată de participare la educația preșcolară dintre statele membre UE în anul 2024, potrivit datelor prezentate de Eurostat. Cu un procentaj de 76,5%, am fost devansați de Slovacia (81,8%) și Cehia (86,4%), la mare distanță de media Uniunii Europene (95%, în îmbunătățire semnificativă de la 91,2% în 2014).
Participarea la educația preșcolară, 2024
Pentru referință, mai menționăm că cele mai ridicate rate de participare în procesul educațional ale copiilor care au împlinit vârsta de 3 ani și încă nu au intrat în învățământul primar s-au consemnat în Franța (100%), Belgia (98,1%), Lituania și Ungaria (97,9%). Ținta UE pentru anul 2030, inclusp în cadrul strategic pentru educație este de minim 96%.
Majoritatea copleșitoare a educatorilor la acest nivel de educație sunt femei. România figurează pe primul loc în această privință, cu 99,7%, urmată la mică distanță de Slovacia (99,6%) și Ungaria (99,5%). La polul opus, procentajele cele mai reduse se regăsesc în Olanda (87,8%), Franța (91,6%) și Danemarca (92,5%). Media UE în materie este de 95,1%.
Ponderea femeilor educator în educația preșcolară, 2024
De reținut, România apare pe ultimul loc între statele UE și în ce privește educația copiilor cu vârsta mai mică de 3 ani (așa-numita clasificare ISCED 01, care vizează grupa de vârstă 0-2 ani respectiv copiii de creșă). Cu doar 5%, suntem foarte departe de situația din țări precum Luxemburg (38%), Danemarca (36%), Slovenia (32%), Spania, Cipru (29%), Germania (27%) sau Suedia (26%).
În ce privește activitățile desfășurate la copii de vârstă mai mică de trei ani, trebuie subliniat că programele nu se limitează la simpla supraveghere sau asistență medicală ci implică un mediu bogat în limbaj, orientat către achiziția comunicării și jocuri active de dezvoltare a abilităților motorii și de coordonare.
Dar cea mai gravă evoluție se poate observa în timp, pe parcursul celor zece ani analizați de Eurostat. Din 2015 și până în 2022, participarea la educația preșcolară a scăzut de la 84,6% până la 74,8%, după care a urmat revenirea palidă la 76,5% în 2024. Este o bombă cu ceas ale cărei efecte se vor vedea pe termen lung și foarte lung.
Pentru comparație, în aceeași perioadă de zece ani, Bulgaria a mers lent în sus, de la 85,1% la 89,3%, Ungaria a avansat de la 91,7% până la 97,9%, adică mult peste obiectivul european fixat pentru anul 2030, iar Polonia, economia cea mai apropiată ca dimensiune și PIB/locuitor de a noastră, a progresat de la 84,3% (adică ușor sub noi acum un deceniu) până la 97,2%.
Mai sunt și alte țări care au făcut eforturi importante în această privință, asigurând condiții mai bune pentru educația copiilor preșcolari, precum Slovacia, venită de la doar 72,2% în 2015 și care ne-a depășit pe parcurs sau Lituania, care stătea destul de bine în urmă cu zece ani, cu 87% dar a ținut să vină cu politici prin care a urcat la 97,9%.
Ceea ce spune multe despre modul în care privim utilizarea rezultatelor economice, altminteri certe, unde noi apărem drept campioni ai creșterii nivelului de trai ca PIB/locuitor după aderarea la UE. Dar asta nu este suficient, mai contează și ce faci cu respectivul rezultat economic dacă el se combină cu regres social. Care va afecta pe termen foarte lung tocmai perspectiva de a mai ajunge vreodată la media europeană.
COMMENTS