”Sustenabilitatea financiară reprezintă condiția esențială pentru asigurarea stabilității macroeconomice și susținerea dezvoltării pe termen lung a economiei. În acest registru am coordonat analiza cuprinzătoare, minuțioasă, a celor mai relevante teme, pe parcursul a zece capitole interconectate, pentru diagnosticarea dezechilibrelor, evaluarea vulnerabilităților și conturarea perspectivelor de dezvoltare”
Cosmin Marinescu, viceguvernator BNR
Încă din anul 2019, România a depășit semnificativ limita de deficit excesiv (3% din PIB), fiind salvată conjunctural de pandemia Covid din procedura de deficit excesiv, suspendată temporar. În loc să reintre pe traiectoria recomandată și angajată în mod repetat România s-a confruntat în anul electoral 2024 cu ratarea completă a țintei de -5% PIB, rezultatul final de -8,67% pe cash fiind consemnat în termeni europeni la -9,3% pe contabilitatea ESA (care include și plățile angajate).
Este și motivul pentru care problema deficitului bugetar deschide studiul de sustenabilitate financiară realizat de BNR sub coordonarea viceguvernatorului Cosmin Marinescu, în care analiza prezintă elemente cheie ale acestui proces, fiind evidențiate abaterile repetate ale deficitului de la traiectoria de corecție bugetară asumată în mai multe rânduri.
Evoluția soldului bugetar din România, 2004 – 2026, din studiul de sustenabilitate financiară al BNR
Datele din 2004 încoace arată că minusul din execuție al finanțelor publice, cu care ne-am obișnuit din păcate, nu este o fatalitate. Mai mult, poate fi gestionat și îndreptat spre o poziție care să susțină echilibrele macroeconomice în ansamblu. Din cele 22 de valori consemnate oficial, în 10 cazuri s-a reușit încadrarea în cerința Maastricht de cel mult 3% din PIB, ba chiar s-a obținut prin 2014-2015 bifarea acelui MTO (medium term objective), în condiții de surplus bugetar primar (venituri mai mari decât cheltuielile dacă se face abstracție de plata dobânzilor).
Diferența între cele două perioade de derapaj fiscal (2008 – 2012 și 2019 – 2025 și ce va mai urma), este că în primul caz, s-au luat măsuri relativ rapide și eficiente de ajustare, în timp ce revenirea din excesul mascat de pandemie nu s-a mai produs ulterior, ba chiar s-a ajuns la o agravare a situației din considerente populiste.
Practic, nu era nevoie „să se inventeze roata” pentru a încerca replicarea reducerii treptate a deficitului. Pur și simplu ar fi trebuit aplicată regulă simplă de ajustare, prin care modificarea să fie să undeva între un sfert și o treime din fiecare valoare a deficitului, cu consecvență, an de an. Dacă vă uitați ceva mai atent, deficitul de 9,5% din 2009 (chiar mai mare decât cel din 2024) a fost micșorat exact cu un sfert, până la 7,1% în 2010.
În pofida șocului major pentru veniturile reale ale populației de la mijlocul anului 2010, a fost păstrat un ritm apropiat de cerințe în 2011 pentru a ajunge la ajustarea cu o treime în 2012 și chiar la peste două cincimi în 2013 și 2014. Doar așa s-a reușit apropierea de echilibru în finanțele publice. Desigur, nu întâmplător, pe această bază s-a putut ajunge la îndeplinirea integrală a criteriilor de aderare la moneda unică în 2015. Obiectiv asumat la aderare și abandonat atunci, coincidență sau nu cu 2024, în apropierea alegerilor.
De reținut, eroarea majoră din perioada 2016 – 2018, când ne-am situat ceva mai bine decât cerința expresă de 3%, a venit pe confuzia gravă între reper limitativ și reper indicativ. Practic, în pofida creșterii economice robuste, s-a mers pe linia „nu puteți strânge voi cât putem cheltui noi”, cu grija „pământului (bugetar) pârjolit” cu mult înainte de vot. Ceea ce trimite la niscaiva intenții din prezent.
Așadar, reechilibrarea reușită de la începutul deceniului trecut s-a făcut cu o ajustare inițială de 2,4 puncte procentuale și nu de doar 1,4 puncte precum între 2024 și 2025. Fie ea și cea mai mare din statele UE, cu care ne comparăm selectiv (a se citi când și cum ne convine). Cu doar 15% în loc de 25% ajustare din start, s-a apăsat (ușor) pe accelerație în 2026, doar că s-a blocat cablul de transmisie aferent.
Conform Planului bugetar-structural național pe termen mediu al României, un deficit bugetar sub nivelul de 3% din PIB este preconizat a fi atins de-abia în 2031, acordarea unei perioade extinse de ajustare, de 7 ani (față de cea standard de 4 ani), fiind motivată de necesarul investițional. Numai că, în loc de a ne concentra pe investiții, se vehiculează acum noi creșteri de venituri.
Or, reeditarea perioadei ratate dintre 2021 și 2024, când deficitul bugetar a stagnat la o medie de aproape 7% din PIB pe fondul, din nou conjunctural, al războiului din Ucraina și al atenției speciale acordate României în acest context, nu prea se mai poate. Asta dacă vrem să nu ducem datoria publică dublată atunci prin consum pe datorie la cote greu de gestionat. Mai ales că nu am adoptat nici euro și am revenit pe primul loc între țările UE cu dobânda pe termen lung.
La criza precedentă, salariile din sectorul bugetar au fost tăiate (discutabil) cu 25% iar pensiile (scăpate tot discutabil de reducerea cu 15%) nu au mai fost indexate timp de trei ani. Cum s-ar spune, de-abia prin 2028 s-ar putea vorbi serios de ceva indexări în termeni reali pentru anul 2029. Adică după alegerile parlamentare și nu înainte, din motive de macroeconomie dar și dacă cei implicați au învățat ceva din rezultatul cam slăbuț electoral al anilor cu maegadeficite.
Așadar, dacă ajustare SERIOASĂ de deficit public nu e, nici sustenabilitate financiară nu vom avea. Sintagmă care pare treaba altora (preferabil cei cu banii să facă ei mereu câte un flick-flack pentru a cârpi decizia politică) doar până o pierzi și după aceea te miri de ce nu mai e bine în țară. Poate pentru că s-a cheltuit sistematic mult peste posibilitățile rezultatului economic din 2019 încoace ?
Până prin 2007 am stat cuminți cu bugetul, ba chiar am avut sold primar pozitiv în 2004 – 2005. După ce ne-am văzut intrați în Uniunea Europeană am sărbătorit și am plătit factura petrecerii. Acum, după 20 de ani, ne simțim și noi deja europeni (latino – balcanici) adevărați. Din păcate, se cam impune aplicarea corecțiilor, la ce buget anemic avem raportat la PIB, din varii motive.
COMMENTS