Două comunicate oficiale ale INS au permis o comparație elocventă a evoluțiilor pensiei medii și Produsului Intern Brut între 2015 și 2025. În acest interval, avansul PIB a fost de 41,7% iar pensiile au crescut cu 102,6%, după cum rezultă din agregarea indicilor anuali prezentați, cu observația că, pentru anul 2025, am luat în calcul valoarea semidefinitivă de 0,9%.
Desigur, un nivel superior de creștere pentru pensii era necesar din anumite puncte de vedere iar ponderea în PIB a cheltuielilor de profil a confirmat necesitatea unor alocări mai mari din perspectivă europeană (deși, mai întâi, ar fi trebuit mai întâi să ne uităm la nivelul contribuțiilor de sigurări sociale, dar asta este o altă poveste).
Totuși, se poate observa cum au fost făcute exagerări clare în toți anii electorali, 2016 (+5,8% creștere nominală la o scădere cu 1,55% a inflației medii anuale), 2020 (și an de pandemie, +15,2%, comparativ cu doar +2,63%) și 2024 (+20,8%, record absolut, comparativ cu 5,59%). Explicația simplă este că pensionarii votează, și atunci prudența bugetară nu mai contează (vezi deficitul de -9,3% din PIB pe ESA sau 8,65% cash din 2024).
Unii au ajuns la concluzia că aceste „prime” electorale sunt prea rare și au mai dat în 2016 pentru 2017 o stupefiantă „indexare de completare”, de două ori mai mare ca efect real decât cea aplicată strict în anul electoral. Iar în 2025, când cică nu s-au indexat pensiile (doar s-au majorat cu 13,4%), au mai turnat gaz pe focul inflației anunțate oricum de liberalizarea energiei electrice și necesitatea de ajustare a deficitului.
Dacă se face trimitere la salariile din care se plătesc pensiile prin intermediul cotei de contribuții de asigurări sociale, evoluția între 2015 și 2025 arată o apropiere față de echilibrul legal stabilit (sensul obligației de buget de asigurări sociale echilibrat ar fi de asigurare din fonduri proprii, și doar prin transferuri minore de la bugetul de stat, nu oricât e nevoie când nu ajung banii) până în 2020.
În anul de pandemie, cu scădere inevitabilă a PIB (-3,4%), poate că susținerea salariilor (+4,9%) ar fi avut sens dar avansul de 12,2% în cazul pensiilor apare ca cel puțin bizar. Iar debalansarea din 2024, cu salarii în creștere mult peste cea a PIB și cu o eroare monumentală în politica de pensii, a afectat grav echilibrele macroeconomice pe termen lung.
Ce par a scăpa din vedere decidenții care iau măsuri exagerate în anumiți ani este că pensia reală lucrează cu indici în lanț. Lanț care este atât de solid cât cea mai slabă verigă a lui. Împărțirea la 25 de ani vechime în loc de 35 de ani a majorat artificial punctul de pensie cu 40%. De aici au apărut în 2024 cele 14,4% după o aplicare de doar patru luni pe final de an și bizara creștere de 5,7% din 2025, pe contrasens cu scăderea salariilor (-4,9%).
Asta împreună cu o mare gaură la bugetul de pensii, autosusținut prin taxe specifice în proporție de doar 75% din venitul propriu. Fără „farmacie”, din 158 miliarde lei bani de pensii, 119 miliarde lei au venit pe bază de contributivitate iar 39 miliarde lei de la bugetul de stat (non-contributivitate majoră, dar și asta este o altă poveste).
Dacă se face calculul pentru salarii, rezultă o creștere cumulată între 2015 și 2015 de 79,8% față de cele 41,7% ale creșterii PIB, desigur, tot în termeni reali. Mult sub cele 102,6% de la pensii. Debalansarea apare, însă, doar pe finalul comparației între pensii și salarii, când rezultatul cumulat 2024 – 2025 este +1,2% real la salarii dar +20,9% (cu toată inflația de +13,3% pe 2 ani).
Or, corelarea între salarii și pensii este esențială dintr-un motiv evident: pensiile se dau din salarii. În 2025, efectul echilibrării bugetului de asigurări sociale prin bugetul de stat a fost de circa 2% din PIB (cele 39 miliarde lei). În 2026, se prefigurează un necesar de cam 33 miliarde lei (deja sunt 22 miliarde lei la 8 luni) sau 1,6% din PIB prognozat.
Foarte important, pensiile au scăzut în 2026 doar prin efect de bază (majorarea artificială din 2025 prin măsura de la 1 septembrie 2024), ele fiind cu mult peste posibilitățile reale, rezultate și din PIB (în scădere) și din salarii (în scădere și mai mare). Readucerea spre echilibru ar trebui să NU includă indexarea reală a pensiilor în 2027.
O creștere a deficitului la bugetul de asigurări sociale ar fi complet împotriva logicii economice, deoarece ar majora deficitul general. Alternativa, și mai problematică, ar fi creșterea reală cel puțin pe măsură a salariilor și/sau creșterea taxării lor. Simplificat, moneda noastră națională o fi de plastic dar nu de gumilastic. Iar costurile de finanțare pe termen lung ar face ca 1 leu dat în plus de stat acum să necesite 2 lei în taxe pe viitor.
Oarecum paradoxal, pentru o creștere în termeni reali, ar trebui așteptat anul 2028 (ce să vezi, tot electoral), pentru disiparea în continuare a erorii majore din 2024 (fără de care se putea aplica în fiecare an legea cu indexările prevăzute și fără deficitele cu care ne confruntăm în prezent). Din păcate, tot se va ajunge la aruncarea poverii financiare în viitor, pentru un consum prezent nejustificat de rezultatul economic.
COMMENTS