Una dintre principalele mele concluzii în urma reuniunii Comitetului OECD pentru Guvernanță Corporativă, desfășurată la Paris, în perioada 9–10 noiembrie, a fost importanța abordării guvernanței corporative din perspective de reglementare și culturale diferite.
Ascultând experiențele și exemplele prezentate de numeroase jurisdicții, am fost în mod special atras de abordarea asiatică, care pare să pună un accent mai mare pe principiul „Name and Shine”, în timp ce dezbaterile europene au fost orientate, în mod tradițional, mai degrabă către „Name and Shame”.
Cred că această distincție transmite o lecție importantă. Guvernanța corporativă nu ar trebui să se definească exclusiv prin identificarea eșecurilor, expunerea deficiențelor și sancționarea practicilor necorespunzătoare. Ea ar trebui să însemne, în egală măsură, recunoașterea excelenței, promovarea exemplelor de bună practică și încurajarea celor care stabilesc standarde mai ridicate.
Responsabilizarea este esențială. Dar la fel de importantă este și inspirația. Dacă „Name and Shame” poate descuraja comportamentele neconforme, „Name and Shine” poate stimula ambiția, consolida încrederea și contribui la dezvoltarea unei culturi mai puternice a responsabilității.
În calitate de autorități de reglementare, nu ar trebui doar să facem vizibile deficiențele de guvernanță, ci și să transformăm bunele practici în modele demne de urmat.
Poate că tocmai aceasta este calea prin care putem face tranziția de la o cultură a conformării la o veritabilă cultură a bunei guvernanțe.
COMMENTS