România apare în cea mai recentă analiză a Eurostat de-abia pe locul 18 din 27 de state membre în ceea ce privește numărul de bugetari, foarte aproape de media europeană. Asta deși a înregistrat cea mai mare creștere a ponderii acestora în populația ocupată din anul 2000 încoace. Problemele referitoare la angajările de la stat apar mai degrabă din structura populației ocupate care constituie baza de raportare și din nivelul redus al veniturilor bugetare.
Ponderea bugetarilor în populația ocupată (n.r. – atenție, așa se face raportarea europeană și nu strict la numărul angajați) a rămas aproape stabilă, de la circa 17% în 2000, spre 16% în 2018). România este menționată în analiza Eurostat ca fiind statul cu cel mai mare avans al ponderii bugetarilor alături de Croația sau Slovenia) dar de-abia așa a ajuns la media UE, după ce în 2000 era în topul celor mai mici ponderi, alături de Olanda și Germania.
Angajații bugetari in statele UE (% din total ocupare, 2000 și 2018)
Conform Eurostat, angajații bugetari („government employment”) includ funcționarii publici (la nivel central, regional și local), precum și forțele armate. De reținut, limitele de încadrare ale sectorului guvernamental variază între statele membre, de pildă slujbe din educație și sănătate pot fi sau nu parte din „government employmant” în unele țări sau nu în altele.
În 2018 (acestea sunt cele mai recente date certificate, de încredere maximă la nivel european și comparabile între state), ponderea celor care lucrează pentru guvern a variat de la valori relativ reduse, precum 11% în Germania, 12% în Olanda și Luxemburg, 13% în Italia și 14% în Portugalia și până la ponderi cu mult mai ridicate în Suedia (29%), Danemarca (28%), Finlanda (24%), Lituania, Estonia, Croația și Franța (22%).
Așadar, România figurează în statistica NOUĂ a Eurostat (observați că Marea Britanie este scoasă în graficul prezentat în afara țărilor membre, alături de Norvegia, și apare drept referință UE27, lângă Zona Euro) de-abia pe locul 18 din 27 de state. Ceea ce înseamnă că NU AVEM PREA MULȚI BUGETARI, după standardele europene. De altfel, ne poziționăm sub țări precum Cehia, Polonia sau Ungaria, la care ne raportăm frecvent.
Și totuși, o privire în structura forței de muncă la zi este edificatoare
Cu toate acestea, lucrurile se complică atunci când ne uităm, tot în datele certificate de Eurostat pentru trimestrul III 2020. De ce nu contează faptul că indicatorii din structură sunt de anul trecut ? Păi, inerția în variația valorilor este extrem de redusă ( neglijabilă pe perioade apropiate în termeni procentuali). Populația ocupată s-a modificat de la 8.303,3 mii persoane la finele lui 2018 pînă la 8.297,2 mii persoane în T3 2020. Dacă numărul angajaților de la stat s-a majorat cu circa 19 mii anul trecut, nu s-au produs modificări care să ne schimbe semnificativ poziția în contextul european menționat.
Datele Ministerului Finanțelor relevau existența a 1.249 mii salariați în sectorul bugetar, în condițiile în care Ministerul Muncii oferă cifra de exact 5.567.428 salariați activi la 31 decembrie 2020. Ceea ce ar sugera, la prima vedere, o pondere de 22% a bugetarilor. Doar că Eurostat oferă cifra de 6.468 mii salariați și 8.297,2 mii persoane ocupate. Iar raportarea pe metodologia internațională se face, reamintim, la populația ocupată, nu la numărul de angajați curent. Ceea ce conduce la o pondere a bugetarilor ceva mai mare de 15%, apropiată de media europeană cu toate angajările făcute recent, ceea ce știam deja din graficul anterior.
Problemele adevărate apar, însă, atunci când privim în structură, acolo nu mai semănăm deloc cu media UE. Dincolo de faptul că nu am mai aveam la finele anului trecut decât circa 5,6 milioane angajați curent, în loc de 6,5 milioane pe parcurs (cam șase din șapte), doar 78% din persoanele ocupate la noi apar și angajate, față de aproape 86% media UE. Diferența se regăsește aproape integral în ceea ce se numește la noi lucrători familiali neremunerați („contributing familiy workers”), capitol la care suntem campioni europeni detașați, cu 6,9% din total față de 0,9% media UE. Numeric, unul din trei lucrători familiali neremunerați din UE este român ( 569,1 mii din 1.748,6 mii persoane), „big problem” ca să folosim tot limba engleză.
Structura forței de muncă în România față de media europeană (trim.III 2020)
. România UE27
Persoane ocupate 8.297,2 100% 192.351,7 100%
Angajați 6.468,0 78% 164.940,1 85,7%
Pers. ocupate fără angajament 1.829,2 22% 27.382,1 14,2%
-Lucrători familiali netribuiți 569,1 6,9% 1.748,6 0,9%
-Liber-profesioniști 1.260,1 15,2% 25.633,5 13,3%
–cu angajați 89,9 (7,1%) 7.610,2 (29,7%)
–lucrători pe cont propriu 1.170,2 (92,9%) 18.023,3 (70,3%)
Persoană ocupată – În conformitate cu liniile directoare ale Organizației Internaționale a Muncii (ILO), este o persoană cu vârsta de cel puțin 15 ani (16 ani în Islanda sau Norvegia) care a lucrat cel puțin o oră în perioada de referință (o săptămână) pentru plată, beneficii sau câștig familal sau nu a lucrat dar are o slujbă sau o afacere de la care este absent temporar din motive de boală, vacanță, grevă, educație sau pregătire profesională.
În plus, depășim semnificativ media europeană și la segmentul de liber-profesioniști ( cu aproape două puncte procentuale). Iar asta în condițiile în care proporția liber-profesioniștilor care au angajați este de patru ori mai mică ( 7,1% la noi față de 29,7% media UE), imensa majoritate a așa-numiților liber-profesioniști la noi fiind de fapt lucrători pe cont propriu (1,17 milioane persoane sau aproape 93%).
Una peste alta, deși ponderea bugetarilor se află, ca indicator statistic, la media europeană (în treacăt fie spus, dacă vrem să fim o economie socială de piață, numărul celor care oferă servicii sociale ar trebui să se adapteze la numărul beneficiarilor și nu la posibilitățile financiare ale statului), noi avem prea puțini angajați în populația ocupată, din care doar o parte stabili și cu salarii relativ mici față de cele din sectorul bugetar, pe care ar trebui să le susțină din taxe și impozite.
COMMENTS