Luna ianuarie 2013 a consemnat o inflație record, de 1,34%, cea mai mare din ultimii trei ani. Potrivit datelor comunicate de Institutul Național de Statistică, majorarea prețurilor s-a localizat aproape integral în zonele prețurilor administrate, prețurilor volatile, la combustibili, tutun și băutură. Astfel, s-a ajuns la un ecart impresionant între inflația CORE 2 ajustat, cea asupra căreia poate interveni BNR, și cea efectiv consemnată la nivelul coșului de consum.
Inflația CORE 2 ajustat, care exclude prețurile administrate, stabilite în mod centralizat, prețurile volatile (legume-fructe-ouă ), combustibilii și produsele supuse unor impozite indirecte cu pondere apreciabilă în preț ( tutun și băuturi alcoolice), a fost de numai 0,16% pe luna ianuarie 2013. Adică de peste opt ori mai mică decât cea de 1,34% consemnată.
Precedentul record lunar de inflație fusese înregistrat în ianuarie 2010, pe fondul unei dispuneri similare a tipurilor de inflație: 1,68% pe total și doar 0,23% la nivelul CORE 2 ajustat. Însă acum impactul major l-a avut creșterea prețului la energia electrică, urmare a introducerii în factură a costului certficatelor verzi, respectiv a subvențiilor pentru producerea de energie din surse regenerabile și nepoluante.
Fără majorarea de 10,38% consemnată la curentul electric ( deja scumpit pe neobservate în decembrie 2012 cu 7,25% !), inflația ar fi fost de 0,79%, fără, creșterea prețurilor cu 3,56% la țigări după majorarea accizelor IPC ar fi fost de 0,57% iar fără scumpirea legumelor și conservelor de legume de numai 0,35%. Practic identică cu cea din ianuarie 2012, când a fost 0,36%.
Ar mai fi de remarcat și reducerea semnificativă, de 2,36%, a facturii la telefonie, urmare directă a aprecierii leului în raport cu moneda unică europeană ( tarifarea se face în euro). De altfel, în treacăt fie spus, cursul de schimb a avut și un rol important în temperarea presiunilor de scumpire a alimentelor, prin favorizarea importurilor din Ungaria, Polonia sau Turcia.
Toate acestea explică de ce inflația anuală, consemnată pe ultimele 12 luni, a urcat de la 4,95% în decembrie 2012 la 5,97% în ianuarie 2013 (de remarcat că inflația medie anuală, cea care constituie criteriu pentru adoptarea euro, a fost de 3,6%). Mult în afara țintei de 2,5% plus cel mult un punct procentual, de unde necesitatea de a examina mai atent un factor tehnic, așa-numitul efect de bază.
Efectul de bază – factor-cheie în evoluția prețurilor pe 2013
Pentru a avea reperele clare sunt necesare câteva precizări. Inflația medie lunară pe anul trecut a fost de 0,4%. Pentru a atinge obiectivul de 2,5%, ar fi necesară înjumătățirea creșterii lunare a prețurilor în 2013, până la o medie de 0,2%. Estimarea oficială de 3,5% inflație decembrie la decembrie anterior conduce la o medie de 0,29% pe lună.
Simplificat, dacă se anunță o valoare de 0,2% suntem pe traiectoria bună, dacă avem 0,3% suntem pe calea unei abateri la limita de sus a intervalului și tot ce depășește 0,3% ne scoate de pe traiectorie. Evident, în fiecare lună care consemnează o creștere a prețurilor sub 0,2% putem corecta derapajele din lunile anterioare.
În acest peisaj, 1,34% este o valoare complet în afara ”scalei” și impune, pentru atingerea prognozei oficiale de 3,5% pe final de an o medie de 0,19% pe lună pe următoarele 11 luni. Adică o performanță mult mai bună în temperarea prețurilor date fiind valorile lunare ce vor fi înlocuite succesiv pe parcursul lui 2013.
Nivelul de șase procente inflație anuală nu va fi atins în următoarele două luni, deoarece inflația lunară din februarie și martie a fost destul de ridicată. Însă reeditarea valorilor din trimestrul al doilea se anunță dificilă. Marea speranță pentru readucerea inflației în coridorul vizat de BNR o constituie utilizarea cât mai deplină a efectului favorabil de bază în lunile august și septembrie, deoarece în iulie vom mai avea de trecut o scumpire importantă, cea a gazelor naturale.
Ponderi noi în calculul IPC
Odată cu trecerea în 2013, au început să fie folosite pentru calculul indicelui prețurilor de consum ponderile din anul 2011, conform metodologiei europene. Modificarea cea mai importantă pe grupele mari de produse și servicii a constat în majorarea de 0,50% înregistrată la produsele alimentare. Ea s-a redistribuit în minusuri de 0,17% la produsele nealimentare și de 0,33% la servicii.
Am selectat din fiecare grupă mare trei produse/servicii care au cunoscut evoluții semnificative. La produse alimentare se observă trecerea dinspre carne spre pâine și cartofi iar la produse nealimentare dinspre haine și încălțăminte spre factura de lumină. Tendințe care spun multe despre problemele cu care se confruntă gospodăriile populației în asigurarea traiului zilnic.
Pe segmentul de servicii, factura pentru apă, canal și salubritate ( insidioasă, eternă și nu tocmai justificată) a depășit în premieră ponderea hainelor sau cea a pantofilor. Îngrijirea medicală a coborât sub pragul de un procent, cu consecințele aferente pe termen mediu și lung. De notat ar fi și reducerea ponderii cheltuielilor cu telefonia, ajunse la un nivel exagerat față de veniturile românilor.
COMMENTS