Trebuie să recunoaştem că din punct de vedere al fiscalităţii, 2014 a debutat destul de interesant. Avem câteva certitudini, adică măsuri care au intrat deja în vigoare, dar şi o sumă de promisiuni care mai de care mai interesante…
În mod evident, aşa cum ne-au obişnuit guvernele noastre, au fost mărite taxe sau au fost chiar introduse unele noi. Dar am avut şi o măsură despre care personal am spus deja că este cea mai bună măsură de politică fiscală de la cota unică încoace: exceptarea de la impozit pe profit a câştigurilor din vânzarea/lichidarea participaţiilor în companii în care cel puţin 10% din acţiuni sunt deţinute pentru cel puţin un an pune România pe harta holdingurilor.
Cârcotaşii vor spune că pentru acest lucru am avea nevoie de o lege a holdingurilor, plus de consolidarea la nivelul holdingurilor a profiturilor companiilor din grup. Eu unul nu împărtăşesc această opinie. Singura măsură ce ar mai trebui luată, pentru moment, ar trebui să fie eliminarea din Legea 31/1990 a societăţilor comerciale a interdicţiei ca o persoană să fie asociat unic în mai mult de o companie. Această interdicţie, existentă încă din 1990, nu slujeşte la nimic, doar încurcă. Ulterior, putem discuta şi de consolidare fiscală, de condiţii îmbunătăţite pentru grupuri de TVA.
De ce sunt importante holdingurile pentru economie?
Toate statele cunoscute ca fiind locaţii bune pentru holdinguri au câteva sectoare foarte bine dezvoltate: serviciile profesionale (avocaţi, contabili, auditori), serviciile financiare (bănci, asigurări, consultanţi financiari), dar şi turismul de afaceri. Toate acestea sunt servicii cu valoare adăugată mare. În plus, toate aceste sectoare au nevoie de birouri, de infrastructură, de hoteluri şi restaurante.
Veştile bune se încheie, din păcate, aici. Începând din 2014 avem o nouă taxă, cu un efect ce încă urmează a fi cuantificat, introdusă fără nici un fel de consultări cu mediul de afaceri: impozitul pe construcţii. Acest nou impozit este de 1,5% din valoarea construcţiilor, altele decât clădirile pentru care se datorează impozitul local stabilit de autorităţile locale între 0,25% şi 1,8%, tot din valoarea contabilă. Acest impozit va afecta serios companiile din energie, agricultură, dar şi investitorii din logistică, platformele betonate fiind şi ele în lista construcţiilor pentru care se datorează impozit. Estimările guvernului sunt că din această taxă se vor extrage din economie 480 de milioane de lei, în realitate, însă, suma este semnificativ mai mare. Din unele calcule, doar de la 38 de mari plătitori statul va colecta peste 1,1 mld. lei…
Tot din categoria veştilor proaste face parte şi creşterea accizei, creştere formată din două componente: cursul la care se calculează acciza, de 4,7380 lei/1 euro, în loc de 4,4485 lei/1 euro cât ar fi fost normal să fie (+ 6,5%), precum şi acciza suplimentară de 7 euro cenţi/l la benzină şi motorină. Mai avem şi contribuţia de 5,5% la asigurările obligatorii de sănătate datorată, începând cu 2014, pe toate veniturile din chirii…
Acestea sunt certitudini. Să vedem însă cum stăm la capitolul promisiuni
Prima mare promisiune este scăderea CAS pentru angajatori cu 5% (15,8% în loc de 20,8% în prezent). Cea de-a doua mare promisiune este revenirea la TVA de 19%. Cea de-a treia este scutirea de impozit pe profitul reinvestit. Evident, aceste promisiuni se vor şi materializa dacă există spaţiu fiscal bugetar.
Să vedem cam cât de mare ar trebui să fie acest spaţiu fiscal pentru a putea să sperăm că măsurile vor fi implementate. Conform legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe 2014, veniturile din contribuţia angajatorilor sunt estimate la 28,9 miliarde de lei. O scădere cu 24% a cotei de impunere înseamnă un minus de 6,9 miliarde de lei. Ajustând cu reducerea corespunzătoare a cheltuielilor angajatorului stat şi presupunând şi o majorare a impozitului pe profit/venit plătit de angajatori rămâne un minus de „doar” 4,6 miliarde de lei. Suma este pur şi simplu prea mare pentru a fi acceptată de FMI în condiţiile în care tot scandalul cu acciza şi taxa pe construcţii a fost generat pentru doar 2,5 miliarde de lei… Mie unuia mi se pare destul de clar că o simplă reducere a cotei nu este posibilă. Evident, o reducere chiar şi mai abruptă a cotelor poate fi realizată, dar doar dacă renunţăm la a vorbi doar de reducerea cotei contribuţiilor şi ne concentrăm pe o reformă serioasă, reformă care să asigure şi lărgirea bazei, dar şi suportabilitatea acestor contribuţii, atât la veniturile mici, cât şi la cele mari.
Am explicat în alte articole şi prezentări care sunt tarele actualului sistem, dar şi cum văd eu rezolvarea problemei. Pe scurt:
– baza de calcul a contribuţiilor sociale plafonată la un nivel rezonabil, cât mai mic cu putinţă;
– deducerea personală scăzută şi din baza de calcul a contribuţiilor sociale, nu numai a impozitului pe venit;
– sarcina fiscală aşezată exclusiv în funcţie de mărimea venitului şi nu de tipul venitului.
Schema logică de funcţionare a unui astfel de sistem, dar şi a celui actual poate fi văzută aici: http://www.birisgoran.ro/public/Contributiile_sociale_obligatorii_14_nov_2013_finala.pdf.
Odată agreate principiile putem vorbi şi de cifre
Calculele făcute de mine arată că un plafon al bazei de calcul a contribuţiilor sociale de 4 salarii medii coroborat cu o reducere abruptă de 15% (de la 45% la 30%), cumulat angajat şi angajator, ar genera o pierdere comparabilă cu reducerea de 5% fără reformarea sistemului (4,9 miliarde lei). Dacă optăm pentru o variantă mai prudentă, o plafonare a bazei de calcul la 3 salarii medii şi o reducere cu 5% (de la 45% la 40%) ar aduce un plus de 2,2 miliarde de lei.
Deci, se poate! Nu aş paria însă pe această soluţie. Pentru ca ea să fie implementată este nevoie ca unii dintre noi să accepte că în faţa legii ar trebui să fim egali, că legea nu trebuie să creeze privilegiaţi şi perdanţi…
Să vedem însă care este situaţia cu cealaltă mare promisiune din programul de guvernare: revenirea la TVA de 19%. Din legea bugetului de stat rezultă că guvernul contează în 2014 pe venituri de 54 de miliarde de lei din TVA. Cum cotele sunt azi de 24/9/5% (presupunem cota medie de 23%), o reducere a cotei la 19/9/5% (presupunem o cotă medie de 17%) ar însemna un minus de 26%, ceea ce se traduce în 14 miliarde de lei. Deja intrăm într-un teritoriu al iluziilor…
Din nou însă, trebuie să vedem întregul şi nu doar partea. Care este azi randamentul colectării? Conform unui studiu publicat la sfârşitul lui 2013 de Comisia Europeană, România avea în 2011, de departe, cea mai slabă performanţă în ceea ce priveşte colectarea TVA: 52%. Cu alte cuvinte, avem o cotă de 24% şi colectăm doar 13%. Pentru comparaţie, randamentul mediu al colectării în UE este de 80%, Bulgaria are chiar 85%… Ce au făcut bulgarii şi nu facem noi? Asta ştim. Vrem însă să facem ce au făcut bulgarii (reformă, informatizare, import de know-how)? Dacă da, atunci vom ajunge să colectăm precum media europeană. Tradus în lei, diferenţa de la 52% la 80% înseamnă 29 miliarde de lei. Deci, în total, 83 miliarde lei. Dacă de aici am scădea la 19%, tot ar rămâne în plus 7 miliarde de lei… Principalele probleme aici rămân lipsa voinţei politice şi corupţia…
În ceea ce priveşte cea de-a treia promisiune, impactul bugetar este neglijabil – deci are şanse reale să se şi întâmple în perioada următoare. În momentul în care scriu acest articol există chiar şi un draft de OUG, identic cu o iniţiativă liberală deja prezentată public. Ambele iniţiative adoptă o soluţie care a mai existat în trecut, acordarea facilităţii prin înregistrarea unei rezerve deductibile fiscal. Este o soluţie pe care eu o consider puţin cam complicată. Mult mai simplu/eficient cred că ar fi ca facilitatea să fie acordată prin intermediul cheltuielilor cu amortizarea fiscală: echipamentele care se califică pentru facilitate să se poată amortiza fiscal integral, la data achiziţiei/punerii în funcţiune, în limita profitului impozabil.
Viitorul apropiat ne va arăta pe ce ne putem baza şi pe ce nu. Am speranţa că, odată cu rescrierea codului fiscal şi a celui de procedură fiscală, unele lucruri se vor aşeza mai bine.
(Articol publicat în ediția din aprilie a publicației Piața Financiară)
COMMENTS