Cheltuielile publice pentru protecție socială, în context european

România s-a plasat în 2018 pe podiumul european al celor mai mici alocări pentru protecție socială raportate la PIB, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un procentaj de 11,6%, ne-am plasat alături de Letonia, după Irlanda (9%) și Malta (10,9%) dar în apropierea Cehiei și Bulgariei (ambele cu 12%).

Pentru referință, menționăm că media UE a fost semnificativ mai ridicată (19,2%). Cele mai mari valori au fost consemnate în Finlanda (24,1% din PIB), Franța (23,9%) și Danemarca (21,9%). Italia (20,8%), Austria (20,1%), Suedia (19,5%), Germania (19,4%) și Belgia (19,3%) s-au situat peste media europeană, în apropierea căreia apare, semnificativ, Grecia (19,0%).

Cheltuieli pentru protectie sociala in statele UE (% din PIB, 2018)

De la aparențe, la corelații economice

Aparent, procentajul consemnat la noi, ce include în principal pensiile, ar putea părea mic dar, după corelarea cu ponderea în PIB a cheltuielilor bugetare și cu posibilitățile rezultate din nivelul de dezvoltare al statelor din regiunea noastră, lucrurile se schimbă radical. Astfel, România urcă tocmai pe locul 2, după Polonia, într-un clasament al alocărilor pentru protecție socială din totalul cheltuielilor publice.

Ponderea alocărilor pentru protecție socială din totalul cheltuielilor publice în câteva state UE

Stat                              Chelt. prot. soc.          Chelt. totale              % din alocări

Polonia                        16,2                             41,6                             38,9

România                     11,6                             34,9                             33,2

Bulgaria                      12,0                             36,5                             32,8

Cehia                           12,0                             40,7                             29,5

Ungaria                       13,3                             46,7                             28,4

 

Germania                    19,4                             44,6                             43,5

Italia                            20,8                             48,4                             43,0

Franța                          23,9                             56,0                             42,6

Grecia                         19,0                             47,0                             40,4

Sursa: Eurostat, calcule proprii

Pentru a vedea ce se întâmplă când un stat care de-abia încearcă să se apropie de nivelul economic al țărilor occidentale dezvoltate se apucă să le copieze modelul de alocări fără să aibă și surse pentru a le susține în timp, am adăugat Grecia la grupul celor trei mari economii ale Zonei Euro. Unde, de reținut pentru varianta optimă, de fapt Germania reușește cele mai mari și mai durabile alocări ca pondere în cheltuielile sociale.

Posibilitățile reale, în cifre seci

De fapt, adevărata situație în materie de posibilități, nu de dorințe sau necesități, se relevă prin raportarea sumelor în cauză la veniturile publice ale fiecărui stat, unde România se păstrează pe locul 2 în regiune, dar se apropie de Polonia și ia ceva distanță în raport cu Bulgaria, Ungaria și Cehia.

Ponderea alocărilor pentru protecție socială din totalul cheltuielilor publice în câteva state UE

Stat                              Chelt. prot .soc.          Venituri. totale           % din venituri

Polonia                        16,2                             41,4                             39,1

România                     11,6                             32,3                             35,9

Bulgaria                      12,0                             38,3                             31,3

Ungaria                       13,3                             44,4                             29,9

Cehia                           12,0                             41,7                             28,7

Sursa: Eurostat, calcule proprii

Se poate observa că România alocă deja cu circa cinci procente mai mult din venituri pentru protecția socială decât vecinele Bulgaria și Ungaria, prima cu excedent bugetar iar a doua cu un deficit care se încadrează în limita de trei procente din PIB. De unde rezultă că o majorare a acestui procentaj nu se conturează drept fezabilă.

De altfel, Polonia și-a permis un nivel ceva mai ridicat pe fondul unui nivel de dezvoltare mai ridicat (a depășit deja Grecia și Portugalia la PIB/locuitor) și al unui buget public echilibrat, acompaniat de o balanță comercială adusă spre zero. Ceea ce nu este, la nici un capitol, cazul României.

Concluzia ar fi că, dacă majorăm cu 40% pensiile, ne ducem cu modelul de alocare undeva în zona economiilor dezvoltate. Adică o luăm pe calea Greciei, cu rezultatele cunoscute în materie de creștere a datoriei publice și de austeritate ulterioară pentru asanarea deficitelor. Desigur, ne vom apropia treptat în timp de practica occidentală, dar ordinea lucrurilor este de maximă importanță.

Mai întâi trebuie să avem rezultate economice, să ajustăm deficitele pentru a nu distribui bani pe datorie și să aducem încasările aproape de media europeană, față de care suntem pe la 70%. Abia apoi putem să venim, fără să punem finanțele publice pe butuci, cu „tabla împărțirii” beneficiilor sociale la cotele din țările dezvoltate.

Apropo, dacă am reuși cumva acest lucru, altminteri neplăcut, deoarece va implica nu doar creșterea gradului de colectare dar și majorarea unor cote de impozitare plus afectarea creșterii economice, aveți idee cam ce creștere rezultă din aducerea încasărilor bugetare la 100% din media europeană și păstrarea actualei structuri de repartizare a banilor: circa 40%. Și cam ce posibilități real sustenabile în timp avem acum, în 2020, când suntem cu încasările statului la 70% din media europeană: cam 0%.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0