La nivelul societății actuale, interacțiunea cu băncile a devenit una indispensabilă. În ultimii ani s-a dezvoltat un sentiment anti-bănci în societatea românească care, din păcate, a întors o parte a populației și firmelor de la un adevăr care nu poate fi negat: faptul că avem nevoie de bănci. De ce? Din cel puțin 5 motive.
Prin credit aducem în prezent o parte din veniturile noastre din viitor. Dacă ne gândim la clienții persoane fizice, aceștia pot achiziționa în prezent lucruri pe care altcumva ar trebui să aștepte zile/luni/ani. Dacă ne gândim la firme, creditul bancar e cel care duce afacerea mai departe sau/și la următorul nivel. A evita creditul bancar și a folosi alte forme de creditare (credit furnizor, creditare asociați etc) e una din greșelile managementului financiar al firmei. Acestea vor perpetua starea de lipsă de lichiditate și capitaluri, creând iluzia că afacerea este la adăpost și că resursele atrase pe aceste căi sunt gratis.
Creditul bancar direcționează resursele financiare spre activități viabile și necesare la un moment dat în economie. Finanțarea prin credit bancar poartă avantajul condiționării acordării ei de o analiză în prealabil a sustenabilității afacerii în viitor și de o monitorizare a acesteia și după contractare. Toate acestea se întâmplă deoarece banca este interesată de rambursarea integrală a împrumutului până la scadență. Astfel, resursele financiare nu sunt consumate fără rost, irosite în afaceri nesustenabile. Debitorul va avea, de asemenea, o motivație în plus în a-și derula afacerea în mod performant, pentru a putea rambursa creditul contractat. Impune disciplină financiară și planificare riguroasă a activităților.
Prin economisire transferăm o parte din bunăstarea prezentă în viitor. Românul are o vorbă: punem deoparte bani albi pentru zile negre. Principala formă de economisire prin bănci sunt depozitele bancare prin care ne păstrăm în siguranță lichiditățile și primind și un randament. Tot prin bănci putem avea acces și la alte forme mai sofisticate de economisire, cum ar fi fondurile de investiții.
Problema apare atunci când aducem în prezent mai mult decât vom câștiga în viitor sau când bunăstarea din prezent se risipește și nu mai poate fii fructificată în viitor. Băncile sunt astfel un proxy prin care reglăm timpul în materie de bani. Însă decizia stă la noi și trebuie să fim conștienți și responsabili.
De asemenea, băncile sunt dintre principalii actori care împrumută statul pentru finanțarea deficitului bugetar. Astfel, nevoile de finanțare ale statului pentru susținerea cheltuielilor publice (de investiții, sociale etc) sunt satisfăcute de către sistemul bancar (în special cel autohton, prin creditul public intern), într-un timp scurt de mobilizarea a resurselor. Astfel, beneficiază toată societatea dacă aceste cheltuieli sunt bine direcționate și atât timp cât nu se produce un efect de evicțiune.
Tot prin intermediul băncilor, banii circulă în economie, sunt mijlocite plățile. Tehnic vorbind, este imposibil ca banii să circule doar în numerar. Numărul mare de tranzacții, viteza cu care banii trebuie să circule, implică nevoia unor intermediari precum băncile. De asemenea, adăugăm comoditatea și securitatea tranzacțiilor. Progresul tehnologic face posibile aceste deziderate prin intermediul băncilor. Facem plăți cu cardul în magazine fizice și online, ne plătim furnizorii, încasăm sume de bani și le păstrăm în siguranță în conturi.
Dincolo de caracterul indispensabil al interacțiunii noastre cu băncile, aceasta trebuie să fie și una firească. Iar ca să fie una firească, ea trebuie să se desfășoare după anumite reguli mai mult sau mai puțin „scrise”. Reglementările în materie de bănci (și nu numai!) trebuie să ajusteze erorile piețelor, nu să se întoarcă împotriva lor. Orice abatere de la această regulă va fi sancționată de legile firii. Din păcate „pedepsele” vor fi aplicate tuturor, deopotrivă: bănci, clienți, legiferatori. Populismul nu trebuie să își găsească loc în relația bancă – client, iar dacă se amestecă, consecințele pot fi dăunătoare tuturor părților, deopotrivă.
Notă: Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului și nu implică instituțiile cu care acesta este asociat
prof. univ. dr. Bogdan Căpraru
COMMENTS