Am citit astăzi un atac grosolan şi jalnic, din punctul meu de vedere, într-un cotidian generalist, având ca temă o legătură nepotrivită între Guvernatorul Mugur Isărescu şi poliţia politică, datând din anii comunismului. Atacul vine ca o petardă fumigenă, pentru că încercări de genul acesta au tot fost în ultimul sfert de veac. Din punctul meu de vedere, atacul nu are nicio substanţă şi nu face altceva decât să mai încerce odată scurtarea numelui celui mai longeviv demnitar al României. Probabil unora le sună sau le folosesşte mai bine un nume de Guvernator din patru litere.
Nu voi comenta articolul, nu consider că merită prea multă atenţie o asemenea cimilitură, ci mă voi mărgini la a reda integral punctul de vedere al BNR referitor la această acţiune. Voi mai spune doar două chestiuni: în primul rând la IEM nu era angajat orice neica nimeni de pe stradă, orice nonvaloare, cum e practica la români. În al doilea rând, cine îşi face iluzia că puteai ieşi din ţară până în *89 fără a avea o discuţie cu securitatea e un naiv. Numai că, dintre cei care treceau pragul acestei instituţii, din poziţii cum ar fi cele de la IEM, doar o foarte mică parte făceau ce li se cerea de către organele de represiune. Restul erau suficient de deştepţi şi oneşti pentru a şti cum să ocolească aceste filtre!
Iată cum arată puntul de vedere al BNR:
*În legatură cu acuzaţiile publicate de România Liberă, precizăm că domnul Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, a răspuns recent unor acuzaţii similare în interviul acordat cotidianului Jurnalul Naţional, în data de 20 februarie a.c.
Întrebările referitoare la acest subiect au fost generate de o serie de insinuări apărute repetat în social media.
Găsiţi, mai jos, fragmentul din interviu care răspunde acuzaţiilor aduse:
Dan Constantin: Apropo, pe paginile de socializare ale aceloraşi acuzatori apar mai nou referiri în legătură cu activitatea dvs. înainte de 1989!
Nu înţeleg la ce vă referiți! Activitatea mea de dinainte de ‘89 este arhicunoscută. Am lucrat timp de 17 ani într-un singur loc, la Institutul de Economie Mondială.
Poate tocmai despre activitatea Institutului de Economie Mondială o fi vorba?
Nici aici nu știu ce ar fi nou de spus. Institutul avea într-adevăr o poziție specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa prețuri, evoluții de cursuri valutare, știri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituțiile abilitate, la Ministerul Comerțului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceaușescu. Având în vedere importanța și destinația acestora, era precizat cu inițiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, și continuă să prezinte interes și astăzi, întrebările legate de activitatea IEM.
Dan Constantin: Putea fi considerată activitatea din institut una de poliţie politică?
Mugur Isărescu: Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea.*
COMMENTS