Cum se irosesc motivat banii publici

Secvența 1. Un cetățean se duce să facă o investigație uzuală preventivă și absolut normală de la o vârstă încolo. Cu trimitere de la medicul de familie spre un furnizor privat de servicii medicale care are contract cu statul. Investigația se soldează cu un rezultat incert și rezultate care apar după o lună, de la anatomia patologică.

De-abia atunci poate să sune să facă nouă programare la medicul de specialitate pentru a afla care este starea lui de sănătate. Supriză, însă, programarea ar fi peste trei săptămâni (i se spune că este foarte bine și așa) și interpretarea celor scrise pe foaia personală de analize costă câteva sute de lei.

Între timp, însă, statul a decontat analiza care nu duce niciunde și nu are nicio valoare fără interpretare. E ca și cum oprești pe cineva pe stradă, îl plătești și în întrebi: „Nu vă supărați, nu știți cât este ceasul (plătit și din bani publici)?” – în traducere, dacă și cam cât vreme mai am de trăit – iar persoana respectivă îți spune „Știu, dar vino ceva mai încolo să îți spun, când o să am timp să mă uit” după ce mai faci o „coplată” aferentă celor câteva zeci de mii de lei achitate pe post de CASS în timp de câteva decenii.

Deocamdată, pare că nu s-a prins nimeni de faptul că o analiză în sine este egală cu zero dacă nu are și o finalitate iar programarea interpretării ei ar trebui făcută din prima, strict logic, după acea lună necesară tehnic. Concret, însă, ești liber să obții rezultatul și să ți-l traduci singur cu ChatGPT sau cum te taie capul. Oricum, sănătate nu rimează cu contributivitate, dar asupra acestui lucru vom reveni.

Secvența 2. Drumul spre serviciu al cetățeanului X trece printr-o intersecție mai aerisită, unde se poate circula fără probleme, ba chiar mai există și spațiu pentru a parca temporar mașinile studenților care vin la căminele din zonă. Ce face onor administrația străzilor ? Tuflește hodoronc-tronc ditamai sensul giratoriu cu care ocupă două treimi din spațiul disponibil.

După care pune niște pământ, pietriș, pomișori, că oricum era (anterior) o vizibilitate mai bună. Hașurează pe margini asfaltul, restrângând și mai mult spațiul pe care se poate circula și, ca să fie sigură de subțierea circulației, mai pune și o puzderie de popici galbeni ca să arate șoferilor exact pe unde au voie să meargă.

Că autobuzele care trec prin zonă nu prea mai au cum să ia curba la rond, fără să scoată de pe traiectorie un autoturism cu care s-ar afla în paralel nu mai contează. Important este că, de jur-împrejur, din trei în trei metri tronează semne de circulație albastre care arată probabil sensul în care se îndreaptă societatea românească, consfințind un minunat și complet inutil sens giratoriu.

Secvența 3. Exasperat de mers tracasat la serviciu și la doctor în a șasea metropolă a UE, cetățeanul capitalist beneficiar al unor facilități turistice sub forma tichetelor de vacanță are (ne)inspirația să onoreze pe net oferta unui cunoscut site de profil din nord-vestul țării. Să stea și el la munte la aer curat un week-end, fără particule PM 2,5 depășite de câteva ori față de cerințele UE.

Se întâmplă să fie nevoit să reprogrameze cu o zi mai încolo sejurul, găsește la hotelul din poala muntelui înțelegerea necesară și i se confirmă voucherul necesar pentru accesul în unitatea de cazare. Surpriză mare, neatent fiind, agentul economic îi trece și suma achitată, precum și faptul că nu mai are nimic de plătit la recepție.

Acuma e acuma, deoarece între banii încasați de hotel și cei plătiți către intermediarul acreditat de statul român să lucreze cu tichete de vacanță diferența este nici mai mult, nici mai puțin decât 40%. Adică nu și-a pus nimeni problema, printre factorii care decid să dea drept facilități vacanțe gratuite pe banii publici, să limiteze adaosul comercial. Probabil pentru că nu e vorba despre pâine, lapte sau ulei.

Ce au în comun aceste realități deja banale cu care ne confruntăm sub o formă sau, poate alta ( altele multe), cu toții ? Se irosesc cu nonșalanță bani publici strânși din taxe și impozite, care oricum nu ajung pentru cheltuielile angajate de stat. Motiv pentru care ne împrumutăm obligat (deficitul nu se discută, se finanțează) toți cetățenii la dobânzi mai mari decât acelea pentru casele facultativ luate pe persoană fizică. În situațiile menționate mai sus, puteți să completați „pe linia punctată” motivul.

P.S. Mai multe nu pot să scriu, mă grăbesc să pun la adăpost mașina personală, că s-au gândit alți funcționari publici motivați să spele „profesional” strada, deși plouă, și au pus la bătaie Poliția Locală să alunge riveranii.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0