De curând Republica Moldova ne-a servit o nouă lecție tuturor. Încep cu lecția servită lui Putin, care dorea să-și reînscăuneze pupilii la butoane, la Chișinău. Nici nu vă închipuiți cât de greu e să lupți cu miliardele de ruble aruncate peste un popor despre care poți spune orice, numai că o duce bine cu banii, nu! Așadar ai fi zis că pot fi cumpărați ușor! Total eronat!
La fel, nu a fost deloc simplu să contracarezi războiul hibrid al Kremlinului, desfășurat pe multiple planuri și cu sprijinul multor slugi din sfera slavă și nu numai. Republica Moldova a dovedit că are un sistem informațional foarte performant și un aparat administrativ funcționabil la cele mai înalte standarde. Am putut remarca atât ceea ce s-a făcut până în alegeri cât și modul în care s-au putut ține urnele departe de mâna lungă a Moscovei.
Credeți că degeaba scheaună acum Rusia? Chiar o performanță să îl faci pe Peskov să vorbească despre tine! Vă dați seama cam câte voturi măsluite ar fi putut intra în urne dacă centrele de votare dinspre est ar fi fost lăsate în voia sorții?
Lecția supremă, în opinia mea, a dat-o poporul moldovean, cei care au mers la vot și au pus ștampila în cadranul potrivit. Fără această victorie, președinta Maia Sandu ar fi fost legată de iar parcursului european i se punea cruce!
Succesul de acum a fost mult mai clar (și mai important) decât cel de la prezidențiale. De unde vine el? Aș identifica mai multe motive. Aș porni de la moldovenii plecați peste granițe: aceștia au văzut că se poate trăi și altfel decât (rău) cu mama Rusia. Și au înțeles că trebuie să facă ceva pentru a fi și la ei acasă la fel. Au priceput rapid că viața bună nu li se cuvine pe degeaba (așa cum cred ai noștri). La fel, populația rămasă în țară, a înțeles, de la copii, rude și chiar din micii pași făcuți intern pe calea democrației, că drumul corect al Moldovei este spre Vest.
Moldova a predat niște lecții, iar România ar face bine să învețe ceva de la ea. La cum stau lucrurile azi, îmi e greu să cred că o vom face. Pentru că noi suntem neam de daci (ptiu, era să strecor și un r, în substantivul precedent), noi am inventat totul și nouă nu ne comandă nimeni. O spun cu mare regret, ca unul care umblă mult prin Europa: ne-am făcut un nume atât de rău încât nu știu cum o să îl mai spele ceva vreodată. Din păcate multele lucruri bune făcute de conaționali sunt puse sub obroc de nenumăratele rele făcute peste tot. Sunt locuri prin Europa unde chiar e bine să nu vorbești românește pe stradă – și o spun la modul cel mai serios (citiți presa din Anglia, Spania și chiar Germania sau Italia, dacă nu mă credeți). Iar dacă treceți prin vreo vamă, o să vedeți cât de vigilenți devin ofițerii când văd numere de România sau acte de identitate românești (stați liniștiți, dacă nu faceți nimic rău, nu vă amendează nimeni pe criteriu de naționalitate, cum afirmă unii).
Iar pesimismul meu se bazează și pe ceea ce văd în sondaje. Personaje cu vădit comportament huliganic, unii chiar cu trecut penal, au devenit idoli și cumulează un bazin electoral imens (40% din intențiile de vot). Nu doctrină, nu idei de guvernare, nimic! Doar gargară electorală! De ce prinde un astfel de discurs? Pentru că geambașul Trump a întors lumea pe dos, așa cum scriam încă de la înscăunare că o va face. Și, mai ales, pentru că actuala clasă politică perindată pe la butoate nu mai convinge, fiind incapabilă să înțeleagă nevoile electoratului. Cum poți să îmi ceri solidaritate când eu nu am fost la masa îmbelșugată a împărțelilor (la limită și dincolo de lege)? Mai mult, am pornit cu avânt în cursa de reducere a deficitului, lovind în plin în cei mai puțin capabili să se apere și am pus pe hold marea restructurare, păstrând neatinse privilegii absolut de neimaginat pentru cei de rând!
Pe calea asta nu vom ajunge decât la Kremlin! E acum or niciodată! Hai să învățăm cu toții, votanți și politicieni, lecțiile predate de dincolo de Prut!
COMMENTS