România este statul cu cea mai mare pondere a cetățenilor plecați în străinătate în interiorul UE, potrivit datelor furnizate de Eurostat pentru Parlamentul European, în anul 2024. Cu un procentaj oficial de 16,28% (adică aproape un român din șase este plecat din țară), ne plasăm peste Croația (14,90%), Bulgaria (11,68%) și Portugalia (9,17%).
Dată fiind dimensiunea populației, am ajuns să depășim în termeni absoluți de mai bine de două ori eurodiaspora poloneză sau italiană (ambele cu circa 1,5 milioane de persoane, noi 3,1 milioane persoane). Pentru referință regională, menționăm că Ungaria și Polonia se regăsesc imediat sub pragul de 4% iar Cehia a rămas de puțin peste 1%, cu o valoare similară celor din Suedia (0,95%), Franța (0,91%) sau Germania (0,90%).
Desigur, motivația principală este cea a unor câștiguri mai însemnate și perspective mai bune de carieră. Ceea ce înseamnă cronicizarea unui deficit de resurse umane pentru activitățile naționale ce afectează perspectiva de creștere și pune o presiune suplimentară semnificativă pe sistemele de asistență socială, rămase în susținerea celor din interiorul granițelor.
Totuși, din perspectiva integrării europene reale, România este lider incontestabil și ar putea constitui un liant esențial pe termen lung în formarea unei identități europene, mai mult sau mai puțin subsumate celei naționale. Dincolo de implicațiile electorale evidente (relativ mulți decid cum să fie viața în țara natală dar nu neapărat stau acolo), este un factor ce ar trebui analizat mai atent.
Un studiu din 2023 al Cult Market research finanțat prin Fondul Social European arăta că, de fapt, în perioada 1990 – 2021 au emigrat definitiv 659.702 persoane (34.441 în anul 2021), în timp ce proporția celor care au reședința în străinătate (nu doar în UE) dar și-au păstrat domiciliul în țară este de nu mai puțin de 84%. Ceea ce ar trebui să pună pe gânduri anumiți factori de decizie, mai ales dacă vom reuși cumva să păstrăm trendul de apropiere a nivelului de viață de cel Occidental.
În treacăt fie spus, emigrația pe regiuni ale țării nu prea seamănă cu anumite clișee, dacă se face disctincția între cei plecați definitiv și cei aflați în exterior mai mult sau mai puțin temporar. În primul caz se disting în frunte regiuni precum București-Ilfov, Centru și Vest (care, oricum, aveau cel mai ridicat nivel de trai local) iar în cel de al doilea conduc Nord-Estul și Sud-Muntenia, probabil mai mult din motive de necesitate obiectivă.
Un alt factor interesant este concentrarea emigrației românești în trei țări mari ale UE. Două latine din motive evidente, de apropiere culturală și ușurință în integrare, atât Spania cât și Italia fiind beneficiarele a câte peste 1 milion de români, și a treia, oarecum surprinzător prin dimensiunea fenomenului, Germania care nu este departe în materie.
Poate costurile de oportunitate să explice de ce nu sunt mai mulți români emigrați în Franța, altminteri sora nostră mai mare, care are o diasporă românească similară cu vecina Belgia, probabil mai mult în zona valonă. Anglo-saxonele SUA, Marea Britanie și Canada cumulează de-abia milionul deja menționat în Spania și Italia.
Una peste alta, se impune o observație. Nivelul de trai al românilor și nivelul de trai din România sunt două lucruri destul de diferite, fiind posibil ca românii să fi ajuns de facto aproape de media UE. Provocarea ar fi, după ce am intrat cu o șesime din populație în Europa civilizată într-o perioadă destul de scurtă la scara istoriei, să reușim să aducem și țara (pe termen lung) la acel standard aspirațional care a determinat utilizarea oportunităților create de deschiderea granițelor.
Notă metodologică
Conform Institutului Național de Statistică, emigranții definitivi sunt acele persoane care emigrează în străinătate pentru o perioadă de cel puțin 12 luni. Emigranți definitivi sunt cei care renunță la domiciliul din România și își stabilesc domiciliul pe teritoriul altui stat. Domiciliul din România a unei persoane se referă la adresa la care declară că are locuința principală trecută în actul de identitate. Emigrația este acțiunea prin care o persoană, ce a avut reședința obișnuită în România, încetează să mai aibă reședința pe teritoriul acesteia pentru o perioadă care este sau se așteaptă să fie de cel puțin 12 luni.
COMMENTS