Scăderea numărului angajaților și a salariilor în sectorul bugetar reprezintă o eroare care va trimite economia în recesiune. Nu e nicio glumă, trebuie doar să privim realitatea așa cum este ea. Încă de acum opt ani, datele Eurostat arătau că suntem pe ultimul loc în UE la numărul de bugetari raportat la populație și în partea a doua a clasamentului dacă raportarea se face la numărul total de angajați (între timp am ajuns pe locul 17 din 27 de țări).
În Zona Euro, sectorul care include administrația publică, apărarea, educația, sănătatea și activitățile sociale contribuie semnificativ la valoarea adăgată brută în economie. Concret, suma în cauză se ridica la 672,46 miliarde euro în martie 2025, potrivit Eurostat, cu Franța, Belgia și Suedia în prim-plan. Totodată, acest segment de activitate depășea 20% din totalul de angajați în majoritatea țărilor (procentajul mediu este de 17% la nivelul întregii Uniuni).
De reținut, sectorul public a devenit, din anul 2020, cea mai importantă activitate economică la nivelul UE. Or, metodolgia statistică măsoară indirect aportul la PIB al acestui sector prin salariile acordate pentru numărul de angajați existent. Scăderea sumelor pentru bugetari implică scăderea valorii adăugate brute, implicit a rezultatului economic, și induce recesiune.
Iar asta dincolo de scăderea consumului intern, care afectează raportul dintre cerere și ofertă, la care se adaugă creșterea deficitului cronic al bugetului de asigurări sociale prin diminuarea contribuțiilor percepute din salarii pentru plata pensiilor. Dacă se adaugă și efectele mișcărilor sociale aferente, cu potențiale greve sau reducerea calității și/sau cantității prestațiilor, avem tabloul complet al transpunerii în practică al unui clișeu care dă bine dar face rău.
Ce nu e clar în percepția publică este faptul că oamenii consumă nu doar produse și servicii private, ci și servicii publice. Care sunt cum sunt din mai multe motive, printre care și subfinanțarea, vezi procentajele codașe din PIB din perspectivă europeană acordate pentru învățământ sau sănătate. Tăierile mioape de unde nu prea e pentru ajustarea demonstrativă și puțin eficientă pe termen lung a deficitului bugetar nu fac bine perpectivei de dezvoltare.
Banii către sectorul bugetar ar trebui doar eficientizați și nu tăiați, ba chiar dimpotrivă. Creșterea alocărilor pe bază de venituri crescute prin taxe și impozite mai mari pentru servicii mai bune este soluția europeană. Nicio țară occidentală nu s-ar descurca mai bine decât România cu venituri publice totale situate pe la o treime din PIB în loc de aproape jumătate cât se practică în țări relativ mai civilizate.
Problema este că nu prea se uită nimeni la date și se merge în continuare pe clișee politicianiste, care nu au corespondență în realitate. Desigur, sunt situații în care se risipesc bani publici și există angajați „pe pile”, dar asta nu se remediază prin tăieri generalizate ci prin acțiuni se asanare punctuală, cu redistribuirea sumelor către partea sănătoasă, funcțională, a sistemului, inclusiv extinderea serviciilor care și-au dovedit utilitatea socială.
Atenție, cele mai recente date ale INS arată că, în T1 2025, segmentul bugetar ce include administrația publică, apărarea, asigurările sociale și învățământul etc. a ajuns din urmă ca pondere în formarea PIB industria, aflată în declin sistematic pe ultimii opt ani, valoarea consemnată în varianta provizorie 2 a PIB fiind de 15,8%. Ceea ce ar trebui să dea de gândit factorilor de decizie.
COMMENTS