Soluția optimă, majorarea cu 40% a pensiei minime și eșalonarea creșterii generale

Peste 40% dintre pensionarii beneficiari ai sistemului public de asigurări sociale, respectiv aproape două milioane de persoane (1.987.720), au încasat în luna mai 2020 sume mai mici de 1.000 de lei lunar, potrivit datelor publicate de Casa Națională de Pensii Publice. Totodată, „beneficiarii sistemului public ale căror venituri din pensii și indemnizații, cumulate, se situează sub valoarea de 704 lei, încasează lunar această valoare, denumită „indemnizația socială pentru pensionari”, conform prevederilor Legii nr.196/2009, cu modificările și completările ulterioare și ale OUG 82/2017 și OUG 114/2018”.

În contextul scăderii economice produse de pandemie și estimată curent între -1,9% prin prognoza oficială (tradusă într-un PIB mai mic cu aproape 60 miliarde lei decât cel avut în vedere la întocmirea bugetului) la și -6% de către Comisia Europeană, acordarea majorării de 40% a punctului de pensie la 1 septembrie 2020 ar intra în coliziune directă cu cerințele instituțiilor internaționale și ar periclita echilibrul bugetar pe termen mediu și lung.

De aceea, s-ar impune ca soluție rațională o combinație între creșterea substanțială a indemnizației sociale pentru pensionari și eșalonarea creșterii deja prevăzute prin lege până la atingerea nivelului de 1.775 lei, prin prorogarea aplicării prevederilor acesteia în așteptarea unei reveniri economice care să permită plata sustenabilă a drepturilor de pensie.

Deși peste 4 milioane de pensionari, adică 83% din numărul total, se plasează sub pragul de 2.000 de lei lunar (neimpozabil, nota bene), ar trebui ținut cont că salariul minim pe economie este în prezent de 2.230 lei brut, care impozitat duce la 1.364 lei pentru un anjajat fără persoane în întreținere. De altfel, 40% dintre salariați se situau sub pragul de 1.500 de lei net, ÎNAINTE de apariția efectelor crizei.

Dată fiind situația la zi a mărimii pensiilor încasate în sistemul de asigurări sociale și distribuția lor pe niveluri, așa cum au fost stabilite acestea de CNPP, cea mai bună abordare ar fi majorarea cu circa 40% nu a pensiilor în general ci a pensiei minime, de la 704 lei la 1.000 de lei pe lună (strict ar fi 988 de lei dar nu are rost să facem „farmacie”). Cu efecte favorabile pentru cei mai săraci aproape două milioane de beneficiari, care ar trebui să traverseze cumva criza actuală.

Totodată, eșalonarea celor 40,3% majorare de la 1.265 lei valoare a punctului de pensie către 1.775 de lei s-ar face prin creșteri medii de 8,8% pe an (din motive de matematică elementară) până la 1 septembrie 2023, ceea ce ar conduce la un calendar de creștere (ce ar trebui agreat politic) pe următoarea perioadă dar care lasă loc ofertelor electorale pentru 2024, dacă prin lege s-a bătut palma (anticipând proximele alegeri) la valoarea menționată. Tot fără „farmacie”, eșalonarea ar arăta cam așa:

 

Data de aplicare                        Valoarea punctului de pensie                   Creștere

 

1 septembrie 2020                             1.375 lei                                             +110 lei

1 septembrie 2021                             1.500 lei                                             +125 lei

1 septembrie 2022                             1.635 lei                                             +135 lei

1 septembrie 2023                             1.775 lei                                             +145 lei

Astfel, s-ar reduce presiunea imensă pe un buget lipsit inerent de resurse din pricina încasărilor reduse ale agenților economici și s-ar compensa țintit pe segmentele cele mai vulnerabile ale populației efectele scăderea cererii agregate. Desigur, se pot discuta și alte variante de eșalonare, dar fără a afecta nicicum majorarea pensiei minime.

De reținut că această majorare nu afectează principiul contributivității, ci este oarecum similară pentru cei cu pensii mici acordării anticipate a majorărilor din sectorul sanitar. Pe măsură ce bugetul va permite în următorii ani, stagnarea pentru unii a sumei totale primite de la stat, pe fondul expandării la loc a diferențelor după munca depusă, urmând să fie compensată prin alte soluții de protecție socială.

Ideea de bază este de a lua măsuri anticiclice țintite și de a aloca beneficii sociale gradual, pe măsură ce economia va permite. Astfel, lăsând spațiu pentru investiții cu absorbția de fonduri europene. Precum și pentru îmbunătățirea percepției de țară, cu efect pe readucerea dobânzilor la creditele luate de România în marja necesară adoptării euro (pentru care ar trebui să ne mobilizăm să intrăm în ERM II tot în 2024).

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0