Reamintim că, în loc să reluăm abordările complexe ale necesității de ajustare a deficitului bugetar fără rezultate concrete, poate ar fi mai eficient să examinăm situația pe fiecare factor de influență major. Așadar, cum ar trebui să procedăm cu pensiile pentru a concilia cerințele juridice, posibilitățile reale ale bugetului asigurărilor sociale de stat și principii precum echitate, contributivitate etc. ?
În primul rând ar trebui să plecăm de la cerința legală ca bugetul asigurărilor sociale de stat să fie echilibrat. Însă, înțeleasă așa cum a fost intenția inițială, ca banii de pensii să fie asigurați strict din plata de contribuții de asigurări sociale, intervenția prin transferuri de la bugetul trebuind să fie minimală.
Așadar, cota de CAS trebuie corelată cu necesarul de plată a pensiilor fără a mai lua apoi bani din alte tipuri de încasări, precum cele din impozitul de venit, TVA etc. sau din excedentul tradițional al instituțiilor publice total sau parțial autofinanțate. Desigur, nu se poate face farmacie și vor rămâne mici corecții.
Însă a plăti anul trecut peste 24 miliarde lei de la bugetul de stat pentru a susține cheltuielile de asigurări sociale (au mai rămas, oricum, aproape 3 miliarde lei neacoperite) cifrate la aproape 138 miliarde lei înseamnă 17%. Iar în T1 2025, cele 8 miliarde lei din 41 de miliarde lei înseamnă aproape 20%.
Astfel, cantitativo-calitativ, undeva între o șesime și o cincime din plățile de pensii nu pot fi susținute din încasări, ceea ce reclamă o cotă de CAS mai spre 30% din salariul brut. Surpriză și nu prea, cotă redusă acum opt ani, când nu prea se mai făceau mari transferuri pentru acoperirea necesarului, de la valoarea de 29,25% la doar 25%.
În treacăt fie spus, nu e necesară creșterea cotelor de taxare ci anularea reducerilor anterioare, făcute exact pe contrasens cu majorarea sporită artificial a pensiilor pe motive electorale. Banii nu trebuie căutați nebulos prin bugetul consolidat ci asumați prin taxare transparentă încă de la început.
Pensii mai mari înseamnă, pur și simplu, taxe pe salarii mai mari. Compensarea sumelor acordate fără o bază în încasările DEDICATE, nu doar creează deficit public și impune împrumuturi pentru consum azi cu dobânzi plătite de alții mâine, dar compromite însuși principiul contributivității. Dacă o parte semnificativă din suma încasată drept pensie provine din impozit pe venit, taxe locale sau TVA înseamnă că pensionarii își plătesc singuri o parte din pensie. Adică ne furăm singuri căciula.
Acum, din punct de vedere legal, dreptul la pensie trebuie să fie dreptul la alocarea unei părți din banii alocați de societate, după reguli prevăzute cu punctaje etc. și nu o sumă în termeni absoluți. Plătită indiferent de rezultatul economic al celor care asigură plata curentă a pensiilor sau de obligațiile aruncate în viitor pe cei care nici măcar nu au apucat să se angajeze.
Decuplarea pensionarilor care au lucrat ÎN TRECUT de performanța economică, fie ea presupusă mai bună și în realitate mai slabă, DIN PREZENT nu e în regulă. În fond, ce treabă are ÎN TERMENI ABSOLUȚI nivelul de trai acordat de statul ajuns la 80% din media UE ca PIB/loc. prin bugetul asigurărilor sociale cu prestația anterioară a unor cetățeni care au prestat între 30% și 70% din media UE ca PIB/loc. ?
Singura legătură logică este RELATIVĂ, la împărțirea sumelor colectate pe baza performanțelor economice la care se ajunge la un moment dat. Fie ele mai mari, cum a fost până acum în ultimii ani, fie ele mai mici, cum se conturează, fără legătură cu indexări pe bază de inflație și alți parametri, indexări pe bază de necesar și nu de resurse financiare.
După cum salariile din care se dau pensiile pot să crească sau să scadă în termeni reali (transparent și nu după cum se face ikebana cu cifrele nominale), așa și pensiile trebuie să aibă legătură cu posibilitățile reale. Concret, dacă se stabilește prin Legea Bugetului o sumă de plată pentru toate pensiile pe bază de contributivitate, se împarte la un punctaj stabilit cum s-o stabili el, mai bine sau mai rău și rezultă o valoare a punctului de pensie pentru un anumit an.
Dacă valoare apare ca fiind mică, mărim taxarea pe CAS. Dacă nu vrem taxe mai mari atunci asta e, atât se poate, nu punem economia pe butuci pentru că așa a decretat cineva că trebuie plătit și musai, „din piatră seacă” trebuie făcute plăți de „drepturi câștigate”, întâmplător și preponderent în perioade electorale.
Restul plăților, către persoane asimilate celor care au contribuit în timp la bugetul asigurărilor sociale, NU SUNT PENSII și nu au ce căuta, la grămadă, în bugetul finanțat prin CAS. Să li se spună ajutoare sociale, ajutoare morale, beneficii de carieră specială, cum dorește fiecare, dar să nu greveze pe contributivitate ci să se dea direct din bugetul de stat pe motiv că așa s-a decretat. Să fie contrapuse creșterilor de impozit pe venit, pe profit, de TVA etc.
COMMENTS