Problema echilibrării cheltuielilor cu veniturile bugetare ţine, dincolo de efectul brut al modificării unor taxe cum impact mare în cazul modificării cotelor, precum TVA sau accizele, de modul în care o societate găseşte de cuviinţă să aşeze impozitarea veniturilor. O cotă unică şi cât mai redusă nu este neapărat ceva dezirabil şi nici de dorit. Nici din perspectiva colectării, nici din cea a echităţii şi nici din cea a solidarităţii sociale.
Lăsarea integrală a responsabilităţii fiscale pe seama unor funcţionari ai statului cu o viziune îngust contabilă nu funcţionează. O campanie de educare a populaţiei în privinţa diferenţei dintre cota NOMINALĂ de impozitare şi cota EFECTIVĂ de impozitare a veniturilor ar fi esenţială. Mai ales că impactul unor deduceri bine gândite este mai important pentru necesităţile sociale decât cota de impozitare în sine.
În treacăt fie spus, explicarea diferenţei între venitul impozabil şi salariul brut înscris în cartea de muncă ar fi un succes notabil. După cum şi eliminarea unor raportări de tip „mere cu pere” între punctul de pensie NET şi VENITUL SALARIAL ( ce include toate veniturile ca şi cum ar fi bani) mediu BRUT din texte de lege se impune cu necesitate.
Toate acestea alături de lămurirea faptului că ceea ce ar trebui impozitat este venitul CUMULAT al unei persoane (din salarii, pensii, chirii, dividende etc.) şi nu tipul de venit. De pildă, deducerea de 3.000 de lei de care beneficiază milioane de pensionari nu face nicicum sens pentru cei care încasează simultan salarii, chirii, dividende etc.).
Plus că pare a se încalca şi o lege numită Constituţie, deoarece salariaţii au 810 lei deducere (şi aceea regresivă începând cu 20% la minimul brut și „sublimă de la 6.050 de lei în sus, cu un plus de câte 5% pentru persoanele aflate în întreţinere). Simplificat, la un salariu de două treimi din cel efectiv consemnat în mai 2025, deducerea devine zero pentru titular + 30,25 lei efect favorabil (1 leu/zi) de persoană aflată în întreținere.
De ce copii sau soţia casnică să aibă cel mult 300 de lei deducere din venitul soţului angajat iar pensionarii să beneficieze de 3.000 de lei, adică de zece de ori mai mult ? Acelaşi soţ care achită taxe şi impozite pentru a se plăti respectivele pensii şi aceiaşi copii cărora le va rămâne pe cap plata datoriei publice majorate pentru plata pensiilor.
Creşterea cotei standard (de pildă de la 10% la 20% sau chiar 25%), alături de introducerea unei deductibilităţi universale pe număr de persoane de ordinul a 1.500 – 2.000 lei, ar fi de natură să păstreze nivelul efectiv de taxare a veniturilor. Efectul pozitiv la mijlocul scării de venituri ar fi însoțit de o reducere a taxării sub medie, îndeosebi pentru salariaţii care au copii.
S-ar impune, astfel, o diferențiere clară, cu o creștere a taxării efective în cazul persoanelor care nu întreţin pe nimeni, adică au venituri relativ mari raportat la numărul de membri ai familiei. Inclusiv persoane singure cu venituri mari (care trebuie să fie solidare cu societatea din care fac parte) şi pensionari, care nu au, de regulă, de cumpărat nici case, nici mobilă şi nici haine pentru copii.
Majorarea cotei unice de impozitare în condițiile unei alegeri optime a deducerii unice individuale (nu deduceri diferite, cum se practică în prezent) ar afecta semnificativ veniturile mai mari ale celor care câștigă bani doar pentru ei însă ar trebui să favorizeze familiile cu mai mulți copii, chiar și la venituri peste medie. Adică să se aplice indiferent de venit, pentru că este un drept personal ce nu trebuie diminuat regresiv până la dispariție.
Desigur, această abordare ar scădea semnificativ impozitul pe venit în cazul frecvent, al unui salariat cu salariul sub media pe economie cu persoane în întreținere şi chiar ar anula impozitarea la salariul minim există două persoane în întreţinere. Fapt important şi absolut de bun simţ din perspectivă socială, în condițiile în care s-ar înregistra corect și s-ar achita întocmai celelalte dări către stat.
Esenţial este să se declare corect veniturile încasate, ceea ce ar stimula conformarea voluntară (sub presiunea angajatului, dacă vreţi) şi ar creşte gradul de încasare al veniturilor bugetare. Important ar fi să se schimbe mentalitatea. Adică statul să ia mai puţin de la cei care lucrează şi declară corect sumele câştigate, în loc să trateze neutru persoanele neimplicate social şi asigure plata persoanelor inactive din sumele pe care a putut să le impoziteze.
La cei cu venituri mai mari, deja ar începe să se simtă impozitarea cu o cotă mai mare dar numai la cei care câştigă peste media pe economie şi nu au persoane în întreţinere. E vreo problemă cu asta ? În schimb, cei care câştigă mai mulţi bani dar fac şi mai mulţi copii ar trebui să simtă, simetric, o uşurare a impozitelor pe seama celor care au bani dar nu vor, nu pot sau se întâmplă să nu aibă grijă de nimeni.
În plus, o cotă ceva mai mare de impozitare înseamnă și un avantaj fiscal mai mare în cazul deducerilor acordate, de pildă cheltuielile făcute cu pensia suplimentară, sănătatea, studiile copiilor sau personale, asigurări etc. Aici ar trebui să intervină statul pentru reducerea efectivă a fiscalității. Cu mutarea parțială a deciziei în alocarea banilor de la stat către fiecare contribuabil în direcții menite să stimuleze dirijat economia.
Dacă statul este ”cel mai prost manager”, hai să-l scutim de o parte din obligaţiile de redistribuire a veniturilor. Să arate fiecare cetățean cum cheltuie el banii mai eficient, cu factură şi chitanţă corespunzătoare. Aici intervine responsabilizarea, deoarece marea majoritate a românilor se consideră “degrevaţi” de orice obligaţie în materie de fiscalizare. Simultan, însă, doresc să primească întocmai și la timp banii din diverse prestații sociale.
Desigur, cifrele exacte sunt discutabile și vor trebui pregătite atent de un colectiv de specilaiști prin analiză de optimizare, nu doar fiscală dar şi socială. Cert este că deducerea justificată motivează munca, în timp ce reducerea generalizată valorizează nevoia. Este o temă care ar trebui să fie centrală în dezbaterea publică dar, deocamdată, lipsește cu desăvârșire.
COMMENTS