Ponderea tinerilor din UE cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani aflați în locuințe supraaglomerate a fost de 26%, potrivit datelor comunicate de Eurostat pentru anul 2021. Acest indicator a fost cu nouă puncte procentuale mai mare decât pentru populația generală, în rândul acesteia rata fiind de 17%.
Din păcate, statistica de profil a plasat România pe primul loc, cu 60,3% persoane din grupa 15 – 29 ani fără un spațiu corespunzător de locuit. În urma noastră s-au regăsit Bulgaria (57,2%), Letonia (53,9%), Grecia (48,4%) și Polonia (47%). La polul opus figurau Cipru și Malta (ambele sub 4%), împreună cu Irlanda (5%), Țările de Jos și Belgia (câte 8%).
Raportarea la situația generală a arătat diferențe maxime, cu un raport de peste 2 la 1, pentru tineret în Danemarca (21,6% la tineri față de 9,2% persoane de toate vârstele), Țările de Jos (7,5% față de 3,4%) și Finlanda (15,6%, comparativ cu 7,4%). Dacă se face diferența în puncte procentuale, atunci pe primul loc apare Grecia (19,9 pp), urmată la mică distanță de România și Bulgaria (19,3 pp). Invers, Irlanda (cu un ecart de numai 1,1 puncte procentuale), Cipru, Malta (1,3 pp), Belgia (2,3 pp) și Luxemburg (2,6 pp) au înregistrat diferențe minime după vârstă.
Notă metodologică
Rata de supraaglomerare este definită drept procentajul din populație care locuiește în condiții improprii din perspectiva spațiului de locuit, acestea fiind definite în cazul în care o locuință nu are câte o cameră pentru: o gospodărie, un cuplu, o persoană singură de 18 ani sau mai mult, o pereche de adolescenți (12-17 ani) de același gen, o persoană între 12 și 17 ani neinclusă într-una din celelalte categorii sau o cameră pentru o fiecare doi copii cu vârsta sub 12 ani.
Dacă se face o analiză mai detaliată pe grupele de vârstă 15 – 19 ani, 20 – 24 ani și 25 – 29 ani, se poate observa că problema este mai extinsă în țările cu rate mari de supraaglomerare la cei între 15 și 19 ani. Aceștia au mai mult de o șansă din două de a fi afectați în România, Bulgaria, Letonia și Grecia (între 67,4% în România, adică 2 din 3, până la 57,7% în Grecia, adică 4 din 7).
Supraaglomerarea la tineri, pe grupe de vârstă (%)
În cea mai mare parte a statelor membre, gradul de supraaglomerare scade cu vârsta, cele mai însemnate ameliorări fiind consemnate în Grecia (20,8 pp între grupele 25 – 29 ani și 15 – 19 ani), Lituania (15,4 pp), Letonia și Croația (14,9 pp). Excepție fac țările nordice, Suedia, Danemarca și Finlanda unde trecerea în grupa 20 – 24 ani vine cu creșteri în puncte procentuale situate între 12 pp în Danemarca și 12,8 pp în Suedia.
Problema locuirii afectează posibilitățile de dezvoltare personală și de integrare socială ulterioară, îngreunând accesul la o educație de calitate prin condițiile precare de studiu necesar pentru o performanță academică superioară. De aceea este și unul dintre factorii importanți care ne trimit pe ultimul loc în materie de populație cu studii superioare și în top la abandon școlar.
Desigur, chestiunea nu privește doar tinerii, în condițiile în care România apare pe locul 2 în rândul statelor membre UE la supraaglomerare și la populația generală. Unde, cu un procentaj de 40,5%, suntem doar sub Letonia (41,7%), dar peste Bulgaria (36,2%), Slovacia (31,2%) sau Italia (25,1%, atenție la similaritățile culturale).
Partea bună este că am reușit să coborâm în ultimii zece ani de la un nivel de 50,6%, partea mai puțin bună este că nu prea avem cum să recuperăm rămânerea în urmă la acest indicator pe parcursul unei generații. De luat aminte, nu e suficient să anunțăm că am ajuns din urmă Portugalia, cu 77% din media UE la PIB/locuitor (desigur la paritatea puterilor de cumpărare), dacă noi avem o pondere de patru ori mai mare a persoanelor care nu regăsesc această prosperitate la nivelul condițiilor de locuit (10,6% supraaglomerare la lusitani).
COMMENTS