În ultimii trei ani, avansul pensiei reale a ajuns cu mult peste creșterea cumulată a PIB, după cum se poate vedea din datele oficiale publicate de INS și BNR. Valorile prezentate sunt cele comsemnate pe anii 2023, 2024 și 2025, ca medii ce reflectă evoluțiile de la un an la altul și nu la final de an, adică situația bugetelor familiale pe termen mediu și nu impresiile de moment.
Așadar, dincolo de percepția publică referitoare la o așa-zisă sărăcire a persoanelor retrase din activitate, se ascunde realitatea unui efort bugetar major. Necesar pentru a susține o creștere rapidă ÎN TERMENI REALI a veniturilor pensionarilor. Adică de aproape șapte ori mai mare decât ar fi permis performanța economică.
Iar asta în condițiile în care indexarea pe 2025 nu s-a mai făcut, din motive de constrângeri financiare legate de deficit și de atingere a unor niveluri îngrijorătoare ale datoriei publice, în conformitate de Legea răspunderii fiscal-bugetare. De altfel, depșirea pragului de 60% datorie publică din PIB acoperă perfect legal înghețarea indexărilor.
Astfel, necesitățile (subiective și nelimitate) sunt una iar posibilitățile (obiective și limitate) sunt alta, după cum se poate vedea în Bugetul asigurărilor sociale, care ar trebui să fie echilibrat prin lege. Însă nu echilibrat prin transferuri de la Bugetul de stat, care ar trebui să fie doar pentru reglaje minore și nu prin sume masive în raport cu plățile.
Elocvent, dacă majorarea în termeni nominali a bugetului de asigurări sociale (a se citi, stabilit legal pentru plata pensiilor) a fost, între 2023 și 2025, de circa 38%, necesarul pentru echilibrarea obligatorie (altfel, nu ar fi fost bani pentru plata drepturilor cuvenite) s-a majorat cu nu mai puțin de 244% (!).
Anul trecut, mai mult de un sfert din cheltuielile de profil s-au făcut de la bugetul de stat (adică din surse precum impozitul de venit, impozitul pe profit, TVA, accize etc.) care, în principiu, nu au ce căuta la finanțarea pensiilor. Și este vorba despre de 2,05% din PIB, vizibil în deficitul bugetului general consolidat, anunțat la 7,65% din PIB.
Partea cea mai bizară din acest mod de a proceda, care pare a se fi „încetățenit” este că, de fapt, pensionarii ajung să-și plătească singuri o parte de pensie, deoarece și ei plătesc măcar TVA, accize, impozite și taxe locale etc. Mai mult, astfel se distorsionează puternic și așa-zisa contributivitate, invocată ca principiu de bază la modificarea calculului drepturilor de pensionare.
Adevărul este că orice majorare a pensiilor ar trebui să vină, în contrapartidă, cu o creștere a CAS aplicat pe salarii, pentru ca susținerea celor retrași din activitate să fie (fără a face farmacie) deplină. De pildă, procentajele prezentate arată că nivelul actual de 25% al CAS ar fi trebuit să fie undeva la peste 30% pentru a păstra echilibrele structurale în bugetul consolidat al statului.
La noi, nu se mai miră nimeni că bugetul statului (în care intră doar cam 50% din venituri) ajunge să aibă un deficit mai mare decât al bugetului general consolidat sau cam pe acolo. De parcă ar fi normal să strângi bani pentru ceva și să-i folosești la altceva. Regulă clară, bugetul dedicat ar trebui să fie asigurat cu fonduri proprii (valabil și în sănătate), eventual să facă MICI reglaje.
Așadar, una este să aloci pentru transferuri 1-2% din total, că nu poate nimeni să prevadă totul, și alta să muți bani „fără număr”, oricât ar fi de previzibilă majorarea necesarului și făcând abstracție de sursa normală. Care ar trebui inclusă de la început în planul de finanțare anual al statului iar în funcție de ce vrem să oferim, să punem și taxele aferente, ce rezultă din ce oferim.
În 2025, am plătit peste 2% din PIB pensii pe datorie. Pentru aceste pensii, deja consumate de beneficiari, vom plăti și în 2026 și 2027 și tot așa, an de an, cam câte 0,12% din PIB la o dobândă de 6% pe an. Putem reitera pentru 2024 ș.a.m.d., de unde rezultă deficitul PERMANENT în memoria unui consum TRECUT. Finanțat din amanetarea viitorului, pentru că, nu-i așa, după noi Potopul.
COMMENTS