După patru luni de activitate slabă care în august se apropiase de contracţie, în luna septembrie industria şi-a revenit. Schimbarea cea mai semnificativă este creşterea comenzilor, în special pe baza cererii pentru export. Dar fluxul comenzilor noi a adus şi creşterea costurilor şi a importurilor, urmate de preţuri mai mari la produsele industriale. Deocamdată managerii nu par convinşi că redresarea va fi lină şi uniformă în lunile care urmează. Pe de-o parte, le-a venit inima la loc şi se aşteaptă ca cererea să continue. Pe de altă parte, sunt mai puţin optimişti în legătură cu exportul şi cu nivelul costurilor de producţie.
PRODUCŢIA
• Volumul producţiei a crescut de la 51 în august la 57 în septembrie şi este acum cu 1 punct peste media primelor 8 luni din 2018.
• Stocurile au crescut şi ele de la 47 la 49, pe fondul achiziţiilor de materiale şi a plusului de activitate.
CEREREA
• Comenzile noi şi-au revenit mai puternic decât volumul producţiei. Au ieşit din zona negativă de 49 de puncte în august, urcând la 59 în septembrie. Avansul comenzilor prezice continuitatea producţiei pe termen scurt şi contribuie la restabilirea încrederii managerilor în afacere.
• Comenzile pentru export care în august căzuseră la 47, nivelul cel mai scăzut din ultimele 12 luni, au urcat în septembrie la 54. Avansul este important pentru că semnalează trecerea de la contracţie la creştere, dar saltul este relativ slab şi se află sub media istorică de 57 de puncte din ultimii trei ani.
• Importurile de materii prime, în schimb, au crescut cu un ritm mai viguros decât exporturile. Aveau un scor de 51 în august şi au ajuns la 62 în septembrie. Practic dintre toţi indicatorii de activitate care au crescut în septembrie, indicatorul importurilor a înregistrat creşterea cea mai mare. În condiţiile în care importurile includ şi energie, iar preţurile la energie sunt în creştere, există riscul ca exporturile să achite mai puţin din valoarea importurilor.
FORŢA DE MUNCĂ
• Numărul de angajaţi a ieşit din comprimarea de 44 de puncte şi a revenit la 50 care semnalează un echilibru între expansiune si contracţie. Cu rare excepţii, mişcările de personal în industrie se caracterizează prin scăderi cu amplitudine relativ mică şi apoi reveniri la nivelul iniţial, fără perioade de expansiune semnificativă sau neîntreruptă a numărului de angajaţi. Trenarea se explică prin lipsa investiţiilor la scară largă şi prin flexibilitatea redusă a pieţei muncii.
COSTURI ŞI VENITURI
• Costurile de producţie au urcat de la 67 la 70 de puncte în zona de expansiune, odată cu volumul producţiei şi al importurilor de materii prime.
• Preţurile încasate de firme au atins şi ele nivelul cel mai ridicat din ultimele 3 luni, de la 57 în iulie la 60 în septembrie. Totuşi, indicatorul rămâne deocamdată aproape de media din primele 8 luni ale anului.
AŞTEPTĂRI
• Indexul de optimism al managerilor a crescut de la 56 în august la 60 în septembrie, dar se află mult sub media primelor 8 luni (64 de puncte). Valoarea indexului rezultă din agregarea aşteptărilor distincte ale managerilor privind cererea, producţia şi încasările viitoare. Comparativ cu luna august, în septembrie managerii au fost mai optimişti în legătură cu ce îi aşteaptă peste 6 luni în materie de comenzi, producţie sau preţuri pe care speră să le încaseze. Dar în acelaşi timp, se arată mai puţin optimişti cu privire la exporturi, la nivelul costurilor de producţie, la importuri şi la numărul de angajaţi. În esenţă, aşteptările managerilor rămân volatile. Nu e neapărat un semn rău. Arată că aşteptările ţin cont de fluctuaţiile realităţii, iar puţină teamă contribuie la supravieţuire.
Începând din 2014, în fiecare lună, IRSOP şi SNSPA întreabă un eşantion de manageri dacă în firma lor producţia, comenzile, stocurile, angajările şi alţi parametrii au crescut sau au scăzut faţă de luna precedentă. Un index bazat pe raportul net dintre răspunsuri semnalează expansiune dacă trece de 50 de puncte şi contracţie dacă scade sub 50.
COMMENTS