-->

Politica și piețele financiare

Politica și piețele financiare

Mircea Ursache

De mai bine de două luni, presa scrisă şi video, indiferent de conţinutul ei, face referire la efectele războiului din Ucraina, aşa cum nu demult, în orice abordare menţionaconsecinţele epidemiei de Covid-19. Evoluţia războiului, cu perioade de agresiune accentuate, alternând cu cele de detensionare în anume zone ale confruntării, a avut consecinţe, însă, uniforme, asupra pieţelor financiare, în sensul scăderilor în evoluţia tuturor indicatorilor bursieri şi ai pieţelor globale.

Micile recuperări în perioade anumite de timp, nu au însemnat mai deloc o reducere a efectelor economice ale războiului, dar ne-au permis să trecem la cunoaşterea fenomenelor cu care ne confruntăm din punct de vedere economic.

Desigur, pentru România, orice analiză a situaţiei economice conduce la o singură concluzie: drumul pe care merge, ales de guvernările Dragnea, culminând cu cea a premierului Dăncilă, dar şi după aceea, indiferent cât de liberal a fost premierul, este un drum greu, administrat greşit.

Pieţele financiare nebancare au resimţit din plin faptul că, după 2015, până în pandemie sau război, diriguirea acestora mai mult nu s-a făcut.

Drumul de care vorbesc, însă, s-a împotmolit abia anul acesta, când Comisia Europeană a anunţat că România s-a clasat ultima, din şase state aspirante la îndeplinirea criteriilor de aderare la zona euro.

Dar nu faptul că o ţară, cum este Croaţia, a ajuns să îndeplinească toate criteriile, deşi a aderat ultima la Uniunea Europeană, surprinde, ci faptul că noi nu am îndeplinit niciunul dintre criterii.

Este atunci normal să ne întrebăm dacă politicile actuale sau ale ultimelor guverne sunt cele de care România are nevoie?

Oare azi, politica puternic socială a partidului de stânga din coaliţia guvernamentală se pliază pe politicile liberale ale celuilalt partener? Sau este nevoie de o nouă doctrină care să promoveze politica de dreapta a unei economii liberale, dar cu o accentuată protecţie socială? (şi mă refer aici la umanismul pragmatic).

Este evident pentru toată lumea că pieţele financiare nu pot evolua în afară decidentului politic. Singura condiţie este aceea a independenţei decizionale a reglementatorului român faţă de politic. Cadrul de reglementare adoptat la niveluiautorităţilor europene trebuie transpus la nivel naţional, ţinând cont de specificul fiecărei ţări, plecând de la stadiul pieţelornaţionale, istoricul şiparticularităţile acestora.

Aceasta este esenţa unei bune funcţionări a raportului politic-piete financiare şi cred că este util să vedem care din doctrinele politice în economie este benefică pieţelor financiare. La prima vedere, pare că doctrina liberală se mulează cel mai bine acestor pieţe, evident, mă refer la liberalismul economic. Conform acestuia, toţi oamenii sunt născuţi liberi, egali în drepturi, având dreptul de a poseda şi de a folosi proprietatea. În ceea ce priveşte decizia politică, liberalismul economic vede comunitatea şi statul că pe o consecinţă a asocierii indivizilor şi deci, legile să exprime nevoia acestora şi nu voinţa unor autorităţi statale.

Deşi doctrinele de stânga par că au eşuat, doctrina social-democrată în România rămâne una prezentă în viaţa publică, având componenta socială primordială. Dar, ca să ai protecţie socială, creşteri salariale, nivel ridicat al veniturilor, trebuie să promovezi politici economice, care să garanteze funcţionarea liberă a mecanismelor de piaţă, dezvoltarea pieţelor libere, garantarea proprietăţii private, asigurarea liberei concurențe, a libertăţii de iniţiativă, de diferenţiere a veniturilor.

De aceea, am susţinut că, deşi social-democraţia actuală a reuşit aceste cerinţe, cele două elemente întrepătrunse ne conduc spre altă doctrina economică, şi anume, umanismul.

Ce vedem astăzi în România? O coaliţie de guvernare între partide aparţinând unor doctrine fundamental diferite. Întrebarea este dacă pentru pieţele financiare acest melanj temporar are nevoie şi de altceva. Soluţia pare, aşadar, a fi doctrina umanistă, doctrina prin definiţie social-liberală. Destul de puţin cunoscută, doctrina umanistă, sau umanismul pragmatic, poate completa peisajul politic românesc prin valențele ei.

Cred că variantele de extremă nu mai pot fi acceptate, nici cele neoliberale care susţin diminuarea drastică a acţiunii statului, existenţapieţelor complet libere şi reducerea la maxim a reglementărilor, nici cele populist-naționaliste, periculoase prin însăşiexistenţa lor publică. Calea de urmat, în condiţiile politice din România, cel puţin în aceastăa perioadă, este cea a social-democraţiei, a liberalismului echilibrat şi a umanismului pragmatic.

Astăzi, în viaţa publică, vedem că toate politicile din ultimii 7-8 ani nu au dat roade, gradul de sărăcie este acelaşi, îndatorarea externă creşte continuu, măsurile de protecţie sunt cu caracter electoral. Şi atunci, este foarte dificil să abordezi tema pieţelor financiare bancare şi nebancare, atâta timp cât cei ce au răspunderea, guvern şiautorităţi, nu găsesc căile de a stopa convulsiile din aceste sectoare, fie că se referă la asigurări, încălcări ale cutumelor pieţei de capital, sau deprecierea „economiilor” de la pilonul obligatoriu de pensii private. Dar, cred că este de ajuns cu referire la politică, cred că este momentul unei analize la rece a ceea ce s-a făcut până acum în piaţa de capital şi a ceea ce trebuie să se întreprindă. Este bine că ne ocupăm de educaţie financiară, dar s-ar putea ca peste câtăva vreme să nu mai avem de ce să o facem. Iată de ce voi reaminti, ori de câte ori voi avea ocazia, paşii buni parcurşi în trecutul nu îndepărtat.

Ultimii ani pot fi consideraţi ca anii pieţei de capital în România. Promovarea ţării noastre de la statutul de piaţă de frontieră la cel de piaţă emergentă, de către agenţia de rating FTSE Russell, este consecinţa îndeplinirii de către România a tuturor indicatorilor cuprinşi în proiectul „Set of ActionsTowardsEstablishingandAknowledgement of Emerging Market Status”. Amplul proces de revizuire a legislaţiei primare şi secundare, de consolidare a infrastructurii pieţei  de capital, de dezvoltare a pieţei de obligaţiuni, de creştere a numărului de emitenţişi a lichidităţii în piaţa este aşadar recompensat de o nouă structură a investitorilor instituţionaliinteresaţi de piaţa de capital românească. Ratarea însă a încheierii procesului european de creare a pieţei unice de capital în mandatul preşedinţiei noastre la Consiliul Uniunii Europene, deşi fusese planificată, arată încă existenţa multor probleme pe care legislaţia europeană în domeniul investiţiilor financiare, în special a celor nereglementate, trebuie să le rezolve în următoarea perioadă.

Obţinerea acestui statut de către BVB a adus fără îndoială mai multă vizibilitate pieţei de capital din România, a permis valorificarea de noi oportunităţişi a atras mai mulţi investitori.

În acelaşi timp însă, trebuie subliniat faptul că, în perioada de exercitare a preşedinţieiromâne la Consiliul Uniunii Europene, au fost închise 9 dosare legislative dintre cele 11 dosare din zona financiară nebancară, preluate de la 1 ianuarie 2019 de la Preşedinţia Austriacă: produsul Paneuropean de Pensii Private; cerinţeleprudențiale privind firmele de investiţii; finanțarea întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM) prin piaţa de capital; finanţarea sustenabilă; Regulamentul European pentru Infrastructura Pieţei (European MarketsInfrastructureRegulation EMIR) – supravegherea Contrapărților Centrale (CCP); modificarea Regulamentului EMIR; distribuţia transfrontalieră a fondurilor de investiţii; revizuirea sistemului de supraveghere financiară europeană; obligaţiunile garantate; modificarea Directivei privind răspunderea civilă auto (RCA) şifinanţarea participativă pentru întreprinderi. Finalizarea negocierilor pentru aceste proiecte legislative, în timp util, a permis accelerarea aprofundării Uniunii Pieţelor de Capital la nivelul Uniunii Europene care, la rândul ei, a susţinut dezvoltarea economică în Europa, investiţiile în inovaţieşi promovarea competitivităţii.

Înainte de a detalia dimensiunile pieţei de capital româneşti, trebuie să consemnăm faptul că experţii Băncii Mondiale au regândit procesul de supraveghere on-site şi off-site a entităţilor corespunzătoare, din perspectiva prudenţială, şi a regulilor de conduită, precum şi optimizarea alocării resurselor de supraveghere, în raport cu ierarhiile obţinute pe bază de riscuri. În cadrul acestui proiect, experţii Băncii Mondiale au propus o metodologie de calcul de risc şi un manual care contribuie la aplicarea consecventă a procedurilor de supraveghere pentru firmele de investiţiişisocietăţile de administrare a investiţiilor, aspecte care au condus la implementarea treptată a metodologiei de supraveghere bazată pe riscuri, atât la nivel organizatoric (stabilire formate finale şi testare machete de raportare, proceduri interne, dialog cu piaţa), cât şi din perspectiva IT (automatizarea raportărilor şi fluxurilor de evaluare a riscurilor).

De asemenea, în acord cu recomandările organizaţiilorinternaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şiPieţe, Autoritatea Europeană de Supraveghere pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale, OrganizaţiaInternaţională a Reglementărilor de Valori Mobiliare etc), România a continuat demersurile necesare dezvoltării educaţiei financiare pe întreg teritoriul României, aprobând o strategie de educaţie financiară pentru perioada 2019 – 2023, care conţine programe naţionale adresate tuturor categoriilor tipologice de grupuri ţintă (copii, adolescenţi, adulţi, formatori etc).

Un al treilea aspect priveşte demararea proiectului FinTech Hub, în contextul căruia a fost creat cadrul instituţional pentru dialog cu firmele ce dezvoltăFinTech, sprijinind astfel dezvoltarea tehnologiilor moderne pe piaţa financiară. Prin intermediul FinTech Hub se asigură o modalitate de comunicare eficientă cu entităţile reglementate, precum şi cu alte societăţi sau persoane fizice interesate, astfel încât să fie identificate oportunităţile, dar şi riscurile generate de FinTech, precum şisoluţiile optime pentru adresarea acestora. SoluţiileFinTech aduc cu ele noi riscuri, actorii din piaţa de capital trebuie să aibă capacitatea să le înţeleagăşi să fie pregătiţi să le gestioneze corespunzător, dar şi noi oportunităţi pentru consumatori şientităţi. Prin urmare, este important ca toate părţile implicate să se concentreze asupra oportunităţilorşi beneficiilor generate de inovaţii, dar şi asupra riscurilor ce pot apărea şi a soluţiilor de prevenire, sau de atenuare a acestora. Uniunea Europeană acordă o atenţie deosebită dezvoltării FinTech, şi, în acest sens, Comisia Europeană a adoptat, în martie 2018, Planul de acţiuneFinTech, destinat promovării competitivităţiişi inovării în sectorul financiar european.

Au fost adoptate şi măsuri locale, naţionale, imediat după ce a apărut un nou risc la adresa pieţelor financiare, reprezentat de răspândirea rapidă a noului coronavirus, cu efecte semnificative asupra întregii activităţi economice. În acest context, obiectivul primordial al reglementatorului român a devenit atenuarea impactului pandemiei COVID-19 asupra stabilităţiipieţei financiare nebancare şi, implicit, protejarea consumatorilor de produse şi servicii nebancare şi, trebuie să recunoaştem că, în concordanţă cu această nouă situaţie, în prima parte a anului 2020 au fost implementate mai multe măsuri de susţinere a pieţelor financiare nebancare.

Astăzi, încerc să răspund unei probleme care apare des în dezbaterea factorilor implicaţi în piaţa de capital, dar şi în celelalte pieţe financiare. Tema porneşte de la apariţia în spaţiul politic a unor noi tendinţe, între care cea globalistă „sperie” pe toată lumea. Aceasta în condiţiile în care, în domeniul pieţelor de capital, România a aderat la proiectul de realizare a Pieţei Unice Europene, proiect iniţiat în timpul preşedinţiei lui Junker la Comisia Europeană. Mai mult decât atât, discuţiile sunt nefondate, dacă ne gândim că România are în proiect, în acest domeniu, să devină o piaţă regională în această zonă geografică a Europei.

Acestei gândiri politice a globalizării i s-a arătat şi reversul, în spaţiul public politic apărând tot mai mult spectrul gândirii nationalist-populiste, în centrul căreia se propune, nici mai mult, nici mai puţin, decât naţionalizarea companiilor româneşti privatizate.

Înainte de a relua comentariul privind influența politicului asupra pieţelor financiare, mai vreau să abordez şi o temă care este aşteptată de ani de zile să fie demarată.

Aşa cum am subliniat, piaţa de capital reglementată din România a evoluat, astfel încât astăzi, cele mai mari agenţiiinternaţionale de rating au decis upgradarea la statutul de piaţă emergentă, după mulţi ani de speranţă.

De pe urma acestei decizii, categoria investitorilor instituţionaliatraşi de piaţa românească este valoric substanţial mai puternică, de acum înainte statul român, Autoritatea de Reglementare (ASF) şi Bursa de Valori Bucureşti trebuind să-şi unească eforturile pentru atragerea de noi emitenţiprivaţi, creşterealichidităţii în piaţăşi listarea unor noi companii de stat.

Practic, în următorii ani, România trebuie să nu mai aibă nicio companie din portofoliul statului care să nu fie listată la BVB şitranzacţionată pe piaţa reglementată, rezolvând astfel vechi şi anacronice probleme ale companiilor de stat: lipsa de transparentă, lipsa raportărilor curente, lipsa guvernanței corporative şi, ceea ce este grav, amestecul politicului în actul decizional al acestor companii. Astfel, listarea Hidroelectrica a devenit „Fata Morgana” a pieţei de capital. Nici până azi nu avem pe piaţa reglementată a BVB tranzacţionareaacţiunilor acestei companii, deşi, încă din 2018, au început demersurile pentru constituirea consorţiului de listare.

Nici măcar după aprobarea Planului Naţional de Redresare şi Reziliență nu vedem paşi care să conducă la o listare rapidă, deşi este un angajament al statului român, dar, poate şi cea mai aşteptată mutare pe piaţa românească de capital.

Nu pot, nici cu această ocazie, să nu fac referire la alte nevoi ale pieţei. Una, despre care am scris pe larg, se referă la Bursa Romană de Mărfuri, iar a doua, la necesitatea absolută ca România să-şi constituie o bursă naţională de cereale. Este de aşteptat ca guvernul, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Camera de Comerţşi Industrie a României şi, în special, Ministerul Agriculturii să purceadă la această importantă misiune.

Abordarea clasică a sistemului bursier indica împărţirea acestuia în două domenii distincte, care nu se intersectează între ele: piaţa de capital, în care funcţionează bursa de valori, şipiaţa de mărfuri, având ca referinţă, fireşte, bursa de mărfuri.

Această tendinţă de specializare a funcţionatşi în România ante şi interbelică, în care cele două instituţii au reuşit să strălucească, de la un moment-dat, separat.

Apariţia produselor moderne, în speţă a contractelor la termen derivate, purtând asupra unor active, atât financiare, cât şi din zona bunurilor fizice, a tulburat însă aceasta dihotomie statică dintre pieţe, creionând variante noi de dezvoltare.

De aceea, este necesar ca şi în România, contractele derivate (cele mai cunoscute fiind cele futuresşi cele bazate pe opţiuni) să fie arondate pieţeitradiţionale a mărfurilor. Până atunci, însă, vom contempla cum au înflorit pieţele OTC, acolo unde acestea (precum în Marea Britanie, acum un spaţiuextracomunitar) erau permise, sau entităţi strict specializate, fără componente fizice (deci rupte de feed-back-ul economic), căutând licenţierea capieţe de capital, dar funcţionând aparte de specificul fundamental de finanţare, investire şidezinvestire al acestora. Alte pieţe specializate, precumpănitor din zona energiei, au început, cu mai mult sau mai puţin succes, acolo unde autorităţile s-au arătat mai deschise, adevărate exerciţii de contorsionare instituţională, pentru a căpăta licenţe noi din zona pieţei de capital, pentru operaţiunile lor.

Cred că prin aceste decizii şipiaţa de capital va avea ea însăşi de câştigat. Desigur, aer proaspăt, se deschid astfel ferestrele spre economia reală, e permis accesul la noi produse investiţionale, sporeşte numărul de participanţi, creşte lichiditatea generală, produse derivate, produse structurate, noi indecşi, operaţiuni complexe corelate între pieţeletradiţionale (folosind însă instrumente moderne, inovative). Win-win, aşadar.

Este, fără îndoială, unul dintre trendurile majore ale pieţelor financiare contemporane integrarea la standarde proprii înalte a operaţiunilor având la bază mărfurile, în special cu referire la cele energetice. Cum am arătat, în România, lucrurile au început să se îndrepte, în ciuda dificultăţilor, ezitărilor, neînţelegerilor, în aceeaşidirecţie. Până acum este rezultatul eforturilor antreprenoriale stăruitoare ale bursei locale de mărfuri şi al momentelor de deschidere ale autorităţiipieţei de capital. Procesul ar trebui să continue, însă, rapid şi hotărât, în favoarea mediului economic românesc. Este o politică de avangarda instituțională, care i-ar conferi avantaje competiţionale importante şi pe care România nu trebuie să o rateze. 2022 şi anii care îi urmează ar trebui să confirme, aşadar, e concluzia noastră, integrarea rapidă, pe model contemporan european, a Bursei de Mărfuri, pe o componentă sofisticată a sa, în spaţiulpieţei financiare nebancare din ţara noastră!

Recenta creare a CCP (Contrapartea Centrală), veriga lipsă pentru dezvoltarea pieţei derivatelor în România până în prezent,  reprezintă un model de asociere a intereselor statului cu mediul privat, participarea la capitalul social al acesteia atât a BVB, a Băncii Transilvania, a societăţilor de investiţii financiare, cât şi a OPCOM (operator de stat) garantând o instituţie care, în viitor, va asigura României un rol regional. De altfel, chiar Bursa de Valori Bucureştişi Depozitarul Central pot contribui la crearea unei pieţe regionale coordonate de la Bucureşti.

Riscurile pieţelor financiare româneşti devin tot mai accentuate, dacă nu sunt analizate din timp.

Viitorul pieţei de capital trebuie să asigure, în cazul criptomonedelor, bitcoin, CFD-uri etc, o supraveghere care să aibă la bază reglementarea, impozitarea şi garantarea acestor investiţii, astfel încât, numeroasele cazuri semnalate de consumatori, cu privire la aceste investiţii, dar, în special, la tranzacţiileşioperaţiunile pe platforme on line (tranzacţii de tip FOREX) de către entităţişi persoane neautorizate, să fie eliminate.

Dar, această temă, ca şi toate celelalte pe care le-am înserat în acest material fac necesar ca raportul politic-piete financiare să funcţioneze în interesul României.

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0