-->

România, campioana creșterii productivității muncii în UE dar penultima ca nivel exprimat în euro/salariat. Observații

România se poziționează drept campioana creșterii productivității muncii în UE între anii 2005 și 2021 dar a rămas tot pe penultimul loc între statele membre la acest indicator, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu o majorare de circa 93% în intervalul menționat, țara noastră a devansat ca RITM de îmbunătățire a eficienței economice (exprimat în mii euro per salariat) Irlanda (76%), Lituania (60%), Polonia (51%) și Bulgaria (47%).

Productivitatea reală a muncii în statele UE, 2005, 2013 și 2021

Nivelul de 14,9 mii euro per persoană angajată a fost anul trecut cu 75% mai mare decât în Bulgaria (8,5 mii €/pers.) dar a fost semnificativ mai redus în raport cu țările baltice: doar 80% din cel înregistrat în Letonia (18,7 mii €/pers.), 70% față de Lituania (21,4 mii €/pers.) și 65% comparativ cu Estonia (22,9 mii €/pers.).

Situația se prezintă și mai puțin bine dacă se face trimitere la statele din Europa Centrală cu regim similar de flotare a monedei naționale în raport cu moneda unică: 69% din nivelul consemnat în Croația (21,5 mii €/pers.), 68% față de Ungaria (22 mii €/pers.), 64% față de Polonia (23,3 mii €/pers.) și numai 58% din valoarea înregistrată în Cehia (25,9 mii €/pers.).

Pentru referință, menționăm și situația exprimată în procente față de cele trei mari economii ale UE, care sunt și principalele partenere în schimburile externe: 23% față de Franța (64,1 mii €/pers.), 27% față de Germania (55,9 mii €/pers.) și 28% comparativ cu Italia (52,4 mii €/pers.).

Desigur, situația este influențată de cursul de schimb. Dar, tocmai de aceea, pe măsură ce avansul procentual devine mai dificil odată cu creșterea nivelului absolut al rezultatului exprimat în euro, ar trebui să continuăm să utilizăm cotația leu/euro drept resursă de creștere a productivității în expresie valorică (factor ce explică în bună parte și evoluția net mai bună față de Bulgaria, care a ales să meargă pe varianta consiliului monetar, cu leva indexată la euro).

Tabelul prezentat de Eurostat arată și evoluția în termeni de euro/ora lucrată, indicator la care creșterea înregistrată de România este chiar ceva mai mare (98% între 2005 și 2021), urmare a reducerii numărului de ore lucrate, situație care se regăsește și în cazul celorlalte state și nu afectează propriu-zis ierarhiile în materie de productivitate a muncii.

De reținut, însă, în contextul în care țările din sudul UE se confruntă cu scăderi ale nivelului PIB față de media europeană și cu majorări spre niveluri foarte ridicate ale datoriilor publice, există și cazuri în care productivitatea muncii s-a diminuat anul trecut față de 2013 (Spania, Portugalia) și chiar față de 2005 (Grecia și Italia).

Prin contrast, țări nordice precum Suedia sau Danemarca au continuat să-și îmbunătățească productivitatea (coincidență sau nu, în absența trecerii la moneda unică, deși motivele invocate sunt diferite). Ceea ce nu a fost cazul Finlandei, care a oscilat în jurul cotei, altminteri respectabile, de 60 mii €/angajat).

De altfel, Suedia a realizat și cel mai mare avans în termeni absoluți (9,4 mii € în plus, de la 65,1 mii în 2005 la 74,9 mii în 2021), peste performanțele consemnate de Lituania (+8 mii €) sau Polonia (+7,9 mii €), în timp ce Danemarca a păstrat distanța față de România, după ce a reușit un avans identic cu al nostru (+7,2 mii €).

COMMENTS

WORDPRESS: 0
DISQUS: 0