România s-a situat anul trecut pe ultimul loc între statele membre UE la durata de viață activă, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu o valoare de 32,7 ani, țara noastră a fost clasată pe ultimul loc la acest capitol, după Italia (33,0 ani) și Bulgaria (34,6 ani), ceea ce ridică un semn de întrebare și arată o resursă care rămâne a fi exploatată mai intens.
De reținut, la polul opus, în șapte țări ale Uniunii, durata medie așteptată a vieții active este de 40 de ani sau mai mult: Țările de Jos (44,0 ani), Suedia (43,4), Danemarca (42,6), Estonia (41,5), Irlanda (40,7), Germania (40,2) și Finlanda (40,1). Pe baza datelor din 2025, persoanele cu vârsta de 15 ani și peste din UE sunt așteptate să lucreze în medie 37,5 ani, față de 37,2 în 2024. Din 2016, durata estimată a vieții active în UE a crescut cu 2,3 ani, de la 35,2 la 37,5 ani. Desigur, au fost observate diferențe în numărul mediu de ani de viață profesională între bărbați și femei în toate țările. În general, se așteaptă ca bărbații să lucreze mai mult decât femeile, țările nord-europene prezentând o diferență de gen sub media UE de 4,1 ani.
Durata estimată a vieții active, 2025
Lituania, Letonia și Estonia au fost singurele țări ale UE unde diferența de gen a fost negativă, deoarece acolo se așteaptă ca femeile să lucreze mai mult decât bărbații timp de 1,3 ani, respectiv 0,9 ani și cu 0,7 ani. Dintre celelalte țări, cea mai mică diferență de gen a fost înregistrată prin apropiere, în Finlanda, cu doar 0,7 ani.
La polul opus al spectrului, țările cu cea mai mare diferență de gen în 2025 au fost Italia (8,9 ani), România (6,9 ani), Grecia (6,7 ani) și Malta (6,3 ani). Comparând țările UE, constatăm că bărbații au cea mai extinsă viață activă în Țările de Jos (45,9 ani), Danemarca, Suedia (ambele 44,5 ani), Irlanda (43,4 ani), Malta (42,2 ani) și Cipru (42,1 ani).
În schimb, țările în care bărbații sunt disponibili pentru a lucra o perioadă mai redusă sunt Bulgaria (35,9 ani), România (36,0 ani), Croația (36,3 ani) și Luxemburg (37,2 ani). În același timp, țările UE în care femeile sunt probabil să lucreze mai puțin de 30 de ani în viața lor sunt Italia (28,4 ani) și România (29,1 ani). Acestea sunt urmate de Grecia (31,8 ani), Bulgaria (33,3 ani) și Belgia (33,7 ani).
Prin contrast, cele mai lungi durate de viață activă pentru femei, adică peste 39 de ani, au fost în Suedia (42,3 ani), Țările de Jos (41,9 ani), Estonia (41,8 ani), Danemarca (40,6 ani), Finlanda (39,7 ani) și Lituania (39,3 ani). Așadar, se poate observa poziționarea țării noastre pe locul al doilea în rândul celor mai reduse perioade de activitate în cazul ambelor sexe, cu observația că avem, simultan, și a doua cea mai mare diferență de gen în materie, de aproape șapte ani. Ceea ce indică direcțiile de urmat, adică o creștere a perioadei active la bărbați, simultan cu scăderea semnificativă a decalajului între sexe.
Modificarea duratei de viață activă între 2016 și 2025
Între 2016 și 2025, durata estimată a vieții active a crescut în toate țările UE (vezi grafic). Patru țări, în special, au înregistrat o creștere semnificativă de 4 sau mai mulți ani: Malta (4,9 ani), Ungaria și Irlanda (ambele 4,2 ani) și Țările de Jos (4,1 ani). Malta și Ungaria, care au avut o durată așteptată de viață activă sub medie în 2016, au înregistrat creșteri bruște care le-au adus peste media UE în 2025.
O tendință notabilă în majoritatea țărilor UE a fost că durata vieții active a femeilor a crescut mai mult decât cea a bărbaților, excepțiile fiind Danemarca, România, Suedia și Grecia. În Malta, Estonia și Ungaria, creșterea a fost într-adevăr semnificativ mai mare pentru femei decât pentru bărbați. În Slovenia, Cipru, Bulgaria și Belgia, creșterile pentru bărbați și femei au fost aproximativ aceleași.
De reținut pentru eventuale abordări în materie la noi, principala explicație pentru creșterea excepțională a duratei așteptate a vieții active înregistrată de Malta a fost creșterea semnificativă a vieții profesionale așteptate în rândul femeilor (7,8 ani), cel mai important avans din orice țară UE.
Din păcate, România a rămas clar în urma Spaniei, Italiei, Germaniei și Austriei, țări care au avut o durată de viață activă relativ stabilă, cu creșteri egale sau mai mici de 2 ani (doar 0,3 ani în cazul nostru, cu un modest 0,4 an pentru bărbați și un minim de 0,1 ani în decurs de zece ani pentru femei).
Așadar, există unele aspecte ale vieții noastre social-economice care au nevoie de o îmbunătățire drastică pentru a arăta mai mult ca o țară europeană, de pildă piața muncii. Aceasta necesită un proces serios de convergență, chiar accelerat, cum ar fi în Ungaria, de exemplu. Așadar, în loc să aducem tot mai mulți muncitori străini, poate ar trebui să arătăm mai bine în curtea noastră.
Notă metodologică
Durata așteptată a vieții active (working life în lb. engleză) estimează numărul mediu de ani în care o persoană în vârstă de 15 ani se așteaptă să rămână în forța de muncă (fie angajată, fie șomeră) în condițiile actuale. Indicatorul nu reflectă vârstele legale de pensionare, obiectivele politice sau orice măsură prescriptivă privind cât timp oamenii trebuie sau ar trebui să lucreze. În schimb, descrie modelele observate de participare la piața muncii. Se calculează utilizând speranța de viață și ratele de participare la forța de muncă specifice vârstei, unde forța de muncă include atât persoanele angajate, cât și cele șomere.
COMMENTS