Statele Unite ale Americii își sărbătoresc 250 de ani de la adoptarea Declarației de Independență. Momentul marchează ruptura finală cu Imperiul Britanic, după o escaladare a conflictului economic, fiscal, politic și de principiu dintre metropola și coloniile nord-americane. Aniversarea este una importantă în religia seculară americană ca moment al afirmării identității naționale. Importanța sa a crescut treptat, pe măsură ce valurile semnificative de migrație (mai ales cele mai recente) au îndepărtat America de nucleul dur anglo-saxon și britanic al fondării sale, și apoi cel european al desăvârșirii sale ca putere globală. Sfertul de mileniu este important nu doar simbolic, ci și politic, ca oportunitate pentru Administrația Trump, împresurată din mai multe direcții și având în față o campanie congresională dificilă, să marșeze pe ritualurile republicii americane pentru a încuraja unitatea națională într-un moment de maximă diviziune. Americanii și-au sărbătorit cu fast celelalte mari aniversări însă, măsurând din 50 în 50 de ani, SUA nu au mai întâmpinat vreo altă aniversare într-o situație atât de dificilă, deși incertitudinile Războiului Rece sau ale perioadei post-Război Civil ocupau probabil gândurile americanilor la vremea respectivă. Declinul relativ al instrumentelor de putere americane în ansamblul lor, relativ la coaliția de țări revizioniste care i se opune și care accelerează tranziția către o lume multipolară, constitutie o provocare nu doar pentru calculul lor de Mare Putere, dar și pentru concepția de sine a Americii ca țară excepțională. Stilul bombastic al Administrației este potrivit cu ceea ce își doresc americanii de la sărbătoare, însă tendința de auto-promovare a lui Donald Trump și stilul “imperios și imperial” de conducere riscă să alieneze acea parte a opoziției care putea fi molifiată. După ce se va fi așezat confetti-ul și după ce vor fi digerate hot-dog-urile, americanii vor reveni la o lume care a devenit în mare parte ambivalentă față de ideea leadership-ului american. Summit-ul NATO de la Ankara din 7-8 iulie va pune SUA față în față cu aliați temători față de imprevizibilitatea și capriciile Administrației actuale, dar și în legătură cu schimbările structurale pe termen lung ale SUA și prezenței sale în lume, indiferent de culoarea politică a Casei Albe și a Congresului.
Considerente asupra istoriei SUA
Deși sărbătoresc 250 de ani de independență politică, consider că înțelegerea profundă a SUA și a conflictului său interior actual necesită o contextualizare a istoriei sale. Contrar glumei legate de SUA ca țară fără istorie, în contrast cu “bătrânul continent”, istoria reală a SUA datează cel puțin de la prima așezare engleză permanentă la Jamestown din 1607 și istoria sa profundă este ca ramură a culturii anglo-saxone. Insulele Britanice au avut un destin propriu, divergent față de cel al restului Europei de Vest, odată cu Magna Carta din 1215, când regelui englez i s-au impus limite de putere. Moștenirea britanică în sens larg a SUA este o realitate nu doar ca origine a unei pluralități a populației, ci și prin instituțiile sale, prin utilizarea Common Law și prin concepțiile reflex cu privire la putere, relația dintre stat și individ și caracterul comercial al orânduirii economice. “Națiunea de aprozari” a Angliei persiflată de Napoleon a dat naștere unei națiuni de antreprenori și nu este o coincidență faptul că dezvoltarea SUA coincide aproape în totalitate cu perioada transformatoare a Revoluției Industriale și modernității în general. Visul lui Thomas Jefferson al unei republici agrare de yeomen independenți a dispărut rapid în favoarea unei puteri industriale mânate de destinul manifest de a cuceri un continent. Dintr-un stat minimal ca uniune de republici suverane, SUA au trecut printr-un proces gradual dar inexorabil de centralizare și dezvoltare a unor instrumente de stat clasice și noi – începând cu forțele sale maritime, armata permanentă și banca centrală și culminând cu aparatul de cercetare și politică industrială care a livrat proiectul Manhattan și aselenizarea. Odată cu Războiul Civil, în limba engleză americană a dispărut referirea la SUA la pluralîn favoarea singularului (de la “These United States are” la “The United States is”), ca un simbol al noii unități politice a statelor sale componente. Treptat, SUA s-au transformat dintr-un produs al modernității într-un producător al modernității și al omului modern, cu autonomia sa personală (unii ar spune singuratică), cu atașamentele sale elective și abstracte, cu patriotismul său de grup mare, cu comportamente pro-sociale și urbane, cu materialismul său productiv (unii ar spune cras) și toleranța (unii ar spune apatia) față de diferit și excentric.
Fazele către superputere
Fiind China vremurilor sale, americanii nu țineau cont de proprietate intelectuală sau de competiție loială – ce nu inventau ei, obțineau de la alții și scalau către culmi imposibil de imaginat. Copiatul a venit înaintea inovării și protecționismul înaintea liber-schimbismului. Până și Războiul Civil, explicat azi ca o luptă pe tema instituției sclaviei moștenite de la britanici, a fost de fapt o luptă între regiunile industrializate, protecționiste, liberale ale nordului și cele agrare, conservatoare și liber-schimbiste din sud.
Revoluția începută în Marea Britanie a fost preluată și avansată de SUA prin resursele sale importante și populația numeroasă. Nu este o coincidență faptul că linia modernă de asamblare și standardizarea componentelor au apărut cu adevărat în SUA și și-au atins anvergura maximă sub ideologia fordistă. Managementul modern și revoluția controlului calității a lui Druckner sunt tot un produs american, exportat cu succes în Japonia și apoi în Coreea de Sud, Taiwan și China.
Mai târziu, chiar înaintea destrămării Imperiului Britanic ca primă putere a lumii, SUA preluase rolul de lider al modernității cu bune și cu rele. Axați fiind pe excentricitățile sale și pe diferențele dintre SUA și Europa în termeni de cultura armelor, libertarianism, progresism radical sau conservatorism religios, ignorăm adesea felul în care SUA au schimbat lumea. În aceeași perioadă de ferment tehnologic și industrial, în prima jumătate a secolului XX, americanii au dezvoltat marketingul, relațiile cu publicul, și multe dintre elementele organizaționale ale statelor moderne, de la impozitul pe venit la mijloacele de control modern al economiei de către stat. Ca reacție la efectele industrializării, tot americanii au dezvoltat primele parcuri naționale și ideea modernă a conservării mediului și biodiversității.
James Burnham a văzut în SUA primul stat managerial modern și un prototip al revoluției manageriale a reorganizării societății burgheze prin organizații de masă conduse de elite manageriale cu conștiință de clasă și care redefinesc sfera religiei, comerțului, educației, guvernării etc. prin același set de competențe manageriale care transcend diferențe regionale și loialități particulare. Traiectoria ulterioară a SUA și sistemul relațiilor internaționale moderne, cu accentul pus pe liberul schimb, interacțiunea reglementată între state, mobilitatea ideilor, bunurilor, oamenilor și capitalului, a produs fenomenul globalizării și al transnaționalizării companiilor.
Inclusiv convulsiile prin care trece lumea în perioada modernă, de la renașterea religioasă la noi concepții ale autonomiei radicale a individului (trangenderism și fluiditatea identității sexuale și de gen), de la neotradiționalism în arhitectură la transumanism în relația cu tehnologia, toate își au originea sau desăvârșirea în SUA. Iar puterea soft a SUA, prin Hollywood, CNN, Youtube, rolul motoarelor de cautare ca portal de Internet, nu a fost nicicând mai puternică. Inclusiv critica SUA și respingerea acesteia (precum lupta împotriva corectitudinii politice sau wokeness) este discutată în termenii, discursul și ideile pionierate de americani și pe platforme în mare produse de ei, dacă nu controlate de ei.
Povara excepționalismului
Concepția inițială a excepționalismului american era de a fi primul stat care nu se paralizează sau autodistruge prin democrație. Americanii aveau în minte nu doar exemplul Atenei antice, dar și exemplul contemporan al Țărilor de Jos și sistemul republican pe care l-au făurit era menit să împiedice atât tirania majorității cât și paralizia democratică. În anii de atunci, excepționalismul american a devenit mult mai amplu și a căpătat conotații cvasi-mesianice, oferind câte ceva fiecărui grup de interese din America – lider de securitate pentru unii, promotor al libertății individului și popoarelor pentru alții, corn al abundenței, tărâm al libertății, locul visului american în concepția materialistă, precum și un fir de gândire de la Toma D’Aquino la puritanul John Winthrop și ajungând la Ronald Reagan al nevoii de a avea în lume o societate model, America fiind acea societate pentru ultimii doi. Pe parcurs, ideea proiectului de conformare a SUA la idealul independent al unei societăți liberale sau moderne sau creștine în diferite faze ale istoriei sale și pentru diferite grupuri, a devenit ideea SUA ca originator și explorator al ideilor legate de bine și de societatea model. Exportul modelului american a început ca o reacție defensivă la exportul revoluției comuniste de către URSS și a devenit o vocație pentru generațiile ulterioare, mai ales în perioada unipolară post-Război Rece. Am putea caracteriza conflictul curent din interiorul SUA și ca o luptă între cei care cred în prozelitismul modelului american și în exportul revoluției americane și cei care, epuizați de peste o sută de ani de statut de superputere, vor o țară “normală”, dar inclusiv normalizarea SUA are diferite școli de gândire, de la non-intervenționism prudent la izolaționism egoist, și de la conservatorism cu c mic la tranzacționalism cras.
În paralel, s-au manifestat mai multe trenduri. Fără o identitate comună rasială, etnică și religioasă și având o concepție de sine puternic bazată pe ideologii și valori liberale în sens clasic, SUA au fost și sunt terenul de experimentare a statului modern post-național. Conflictele rasiale, etnice și sectare autohtone și importate capătă importanță majoră, ca o infecție care nu poate fi tratată pentru că lipsește mecanismul reflex al solidarității prin asemănare al societății pre-moderne. Conflictele ideologice și economice riscă să spiraleze, iar tentația irezistibilă a politicienilor americani de a folosi gradații tot mai fine de diferențiere prin felierea electoratului american “ca salamul de Sibiu” și încurajarea unor identități tot mai nișate împiedică agregarea unei mase suficiente de oameni pentru a adresa probleme colective importante. Globalizarea și automatizarea au produs declinul economic al unor regiuni vaste și comunități importante de oameni, care au suferit nu doar pierderi economice, dar și erodarea virtuților necesare funcționării în cadrul sistemului american. Un nou conflict regional a apărut, nu între nord și sud ci între zonele costiere și cele de interior. Culmea este că revoluția MAGA, imperfectă cum este și cu risc de deraiere, reprezintă o ultimă forță politică americană favorabilă idealului națiunii civice americane, în care “americanismul” și fidelitatea față de valori, simboluri și idei sunt mai importante decât culoarea pielii sau alte forme de identitate ca formă de organizare politică.
Revoluția digitală a amplificat dezagregarea comunității americane, accelerând trendul american al societății hiper-mobile, cu relații familiale slabe dincolo de primul nivel de înrudire, și cu relații interpersonale superficiale, care este de fapt propice unei societăți mercantile bazate pe instituții puternice și impersonale. Trecând dincolo de un anumit punct, beneficiilor (cel puțin față de societățile pre-moderne) li s-au alăturat și dezavantaje precum o criză a singurătății și creșterea frecvenței bolilor mentale, dar și alte semne ale unei crize sociale profunde, inclusiv apetența pentru ideologii radicale și violență ca sursă de identitate.
Concluzie
La 250 de ani de la Declarația de Independență, SUA se află la răscruce, fiind în perioada de tranziție către noi modele economice, noi modele sociale, noi concepții de sine și noi structuri de relație între marile puteri. Momentul unipolar s-a terminat și America nu mai poate conta pe un nou secol american, ci pe provocarea de a conserva cât de multă putere va putea în cursul secolului asiatic. În spatele emoționalismului febril al manifestărilor cu ocazia zilei naționale care vor cuprinde toată țara, se află anxietăți majore cu privire la viitor și soarta Americii. Pentru mulți, cheia stă în accelerarea transformării tehnologice și în mobilizarea capitalului, antreprenorialismului și talentului american. Dar tocmai acestea vor accentua criza socială și morală a societății americane, care se confruntă cu rezultatele unor schimbări mult prea rapide pentru confortul omului de rând și cu efectele incerte ale unor modele sociale de frontieră, fără precedent în istoria umanității. Nu știm care va fi rezultatul, dar am învățat în ultima sută de ani să nu pariem împotriva americanilor.
Dr. Alexandru GEORGESCU
Eurodefense Romania
COMMENTS