Consecințele pandemiei de COVID-19 sunt probabil mai grave pentru economiile emergente, deși analizele s-au concentrat până acum în principal pe China, Europa și Statele Unite.
Chiar dacă gradul de vulnerabilitate a acestor țări la șocul pandemiei depinde de mai mulți factori, punctul de plecare al finanțelor lor publice este o problemă-cheie, deoarece determină capacitatea de a răspunde multor consecințe economice ale crizei. În 2019 datoria publică a țărilor emergente era deja la un nivel maxim. În acest context, Coface evaluează riscurile directe (economice și sectoriale) ale pandemiei asupra dezvoltării țărilor emergente.
Ieșirile de capital și creșterea riscului suveran sunt interdependente, chiar și pentru economiile îndatorate în moneda locală
Ieșirile de capital pe o scară nemaivăzută până acum sunt efectul imediat al creșterii incertitudinii globale pe piețele emergente. În luna martie, vânzările de către investitorii străini de obligațiuni și acțiuni de pe 24 de piețe emergente au depășit 80 miliarde de dolari, o creștere de patru ori față de ultimul trimestru al anului 2008.
În primul trimestru, monedele țărilor cu fundamente puternice s-au depreciat. General vorbind, monedele țărilor emergente cu piețe financiare lichide au fost cele mai penalizate. În această perioadă, cele mai semnificative deprecieri valutare față de dolarul american au fost înregistrate în Brazilia, Africa de Sud, Rusia și Mexic (mai mult de 25%), urmate de Columbia și Indonezia.
Este important de menționat că ieșirile de capital au fost mai puțin semnificative în prima jumătate a lunii aprilie. Acestea au condus la o creștere a obligațiunilor de stat în moneda locală, a căror emisiuni acoperă cu siguranță emitentul de riscul cursului de schimb, dar care generează o creștere suplimentară a ratelor dobânzii. Țările care au crezut că s-au eliberat de „păcatul inițial” – adică incapacitatea de a emite obligațiuni în moneda locală – nu sunt imune în prezent.
Numeroase economii în curs de dezvoltare nu au putut emite în moneda locală a țărilor lor. Au profitat cu siguranță de lichiditatea globală foarte abundentă din ultimii ani pentru a emite obligațiuni, dar în valută. Astăzi, însă, aceste obligații sunt, de asemenea, penalizate de creșterea ratelor dobânzii suverane, care sunt deosebit de puternice în Ecuador, Angola și Sri Lanka.
Pentru a limita amploarea acestor ieșiri de capital, băncile centrale ale țărilor emergente au decis să intervină pe piața valutară. Alte organizații, cum ar fi Banca Centrală Europeană și Rezerva Federală a SUA, au lansat programe de cumpărare a activelor care implică unele obligațiuni suverane ale țării (Filipine, Columbia, Africa de Sud și Polonia).
Economiile emergente, deja îndatorate înainte de criză, vor suferi de efectele celor trei șocuri: carantina, scăderea prețurilor la petrol și reducerea veniturilor din turism
Pe lângă riscul pentru finanțele publice și deprecierea monedei, Coface ia în considerare expunerea țărilor emergente la riscurile asociate cu Covid-19 atunci când evaluează riscul de țară.
În primul rând, țările afectate de pandemie și ale căror guverne au decis impunerea măsurilor de izolare obligatorie se vor confrunta cu o creștere a datoriilor, care rezultă din scăderea veniturilor legate de criza coronavirusului, precum și cu o creștere a cheltuielilor medicale și pentru reducerea consecințelor economice asupra populației. La 10 aprilie 2020, 87 de țări se aflau în această situație.
Țările dependente de veniturile din turism (cu un prag de 15% din PIB) vor fi, de asemenea, afectate de restricțiile de călătorie internaționale. Pentru a evita deteriorarea situației sănătății, multe dintre aceste țări au pus în aplicare măsuri de izolare și și-au închis frontierele călătorilor. Sectorul turismului reprezintă cel puțin 15% din PIB în 45 de țări, inclusiv Maroc, Tunisia, Mexic, Thailanda, Filipine, Croația și Cambodgia.
Țările emergente dependente de veniturile din exportul de materii prime neagricole vor fi, de asemenea, afectate. În ciuda unei stabilizări a prețurilor anticipată în a doua jumătate a anului de către Coface, prognoza (costul mediu al barilului Brent în 2020 estimat la 45 de dolari) este insuficientă pentru ca principalele țări exportatoare să-și echilibreze soldurile bugetare și cele curente. Cu atât mai mult cu cât, pe lângă acest efect de „preț”, există și un efect „de volum” pentru țările (inclusiv Arabia Saudită) care au convenit să reducă drastic producția pentru a limita scăderea prețurilor cauzată de cererea mai mică. Țările exportatoare de mărfuri sunt cele al căror echilibru bugetar este de așteptat să se deterioreze cel mai mult în acest an (respectiv -15% și -16% din PIB pentru Algeria și Oman, conform cifrelor FMI).
În prezent, 9 țări sunt afectate de 3 dintre aceste 4 surse de vulnerabilitate: Africa de Sud, Algeria, Angola, Ecuador, Liban, Mauritania, Oman, Tunisia și Venezuela. 31 sunt afectate de doi dintre factori și 71 de unul singur.
Finanțarea suplimentară planificată de organizațiile internaționale (în special FMI) și ajustările datoriei anunțate de țările creditoare vor ajuta multe țări cu venituri mici, și mai puțin țările mari emergente.
COMMENTS