Indexarea pensiilor în bugetul anul 2027 pare să întrunească unanimitatea factorilor de decizie, ceea ce ar mai rămâne de stabilit fiind procentajul aferent. Din păcate, datele statistice seci nu susțin percepția publică privind afectarea puterii de cumpărare a pensionarilor pe parcursul ultimilor trei ani, în care creșterea PIB a fost în pierdere de viteză și e chiar negativă în prezent.
Cu datele oficiale ÎN TERMENI REALI prezentate recent de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, utilizată pentru rectificarea bugetară, și pe baza situației prezentate de Casa Națională de Pensii Publice la finalul T3 2026, se poate observa că salariații au ajuns să aibă o situație apropiată de rezultatul economic cumulat pe ultimii trei ani, în timp ce puterea de cumpărare reală a pensionarilor a crescut cu mult peste avansul PIB.
Deja, CNSP a oferit pentru 2027 o prognoză de avans marginal a salariului real, de doar 0,4%, sub un sfert din creșterea economică avută în vedere. Pensiile se dau din taxarea cu contribuții de asigurări sociale a salariilor. Deficitul bugetar trebuie redus. În aceste condiții, fără creșterea impozitării, nu se pot indexa pensiile.
Necesitățile clamate și intrate în discursul public sunt una iar posibilitățile reale sunt alta. Normal că ar fi de dorit să crească sumele pentru asistență socială (unde, atenție, doar 80% este vorba despre „seniori”, situați la o medie de 3.182 lei în septembrie 2026). Dar „gaura” de la pensii s-a tot mărit în ultimii ani iar indexarea ar accentua problema pe termen foarte lung.
Deja, fără a face „farmacie”, în primele trei trimestre din anul curent, cam 24 miliarde lei au fost transferate de bugetul de stat ( a se citi impozit pe venit, pe dividende, TVA, accize etc.) pentru a acoperi o cincime din cele 120 miliarde lei cheltuiți pentru plata pensiilor. Raportat la PIB, asta ar fi cam 1,2%, de unde rezultă 1,6 puncte procentuale influență pe deficitul dorit a fi limitat la 6,24%.
Pentru a înțelege mai simplu corelația, de câte ori salariile cresc mai puțin decât pensiile, fără a fi taxate în plus, se accentuează deficitul la bugetul asigurărilor sociale. De pildă, 6,4% față de 14,4% în 2024 și cu -1,1% față de 5,7% în 2025, consecință a modului discutabil de recalculare a pensiilor de la 1 septembrie 2024, în campanie electorală. O indexare cu rata inflației de 7,3%, combinată cu o inflație medie de 4,6% anul viitor (prognoza CNSP) ar duce avansul real al pensiilor pe patru ani la peste 14%, cu mult peste avansul PIB de 3,3% sau cel al salariilor reale, de doar 2,2%.
În anul curent, de-abia s-a ajuns la o limitare a acestei tendințe imposibil de susținut pe termen lung, dar prin ritmuri reale negative ceva mai mici la salariați decât la pensionari. În treacăt fie spus, majorarea intempestivă a pensiilor angajate în plată de stat, ne-a costat și va costa sume imense în dobânzi și dobânzi la dobânzi, multă vreme după ce efectul electoral (ratat în 2024) se va fi disipat.
Ne-am obișnuit noi, dar nu e deloc normal ca deficitul bugetului de stat, care reprezintă valoric undeva cam jumătate din cel al bugetului general consolidat, să fie mai mare decât cel al bugetului general consolidat, cel cu 6,24% amintit mai înainte. Mai întâi, în termeni reali, trebuie să ai de unde da (să crească salariile, legat de evoluția PIB făcut, ce să vezi, de salariați) și de-abia după aceea se pot mări durabil pensiile.
De fapt, marea pierdere de putere de cumpărare nu e la pensionari, în principiu retrași din activitate, ci la cei care au fost retrași din activitate forțați de împrejurări. A se citi trimiși în șomaj, situație demonstrată de creșterea ratei șomajului BIM peste media UE (6,3% față de 6,2%), tot în ultima vreme.
Anchetele Bugetelor de Familie arată clar că sărăcia maximă este în familiile de șomeri (cu soț/soție, copii dependenți) și nu la cele de pensionari. Din cei aproximativ 256.000 șomeri înregistrați oficial la ANOFM, doar 62.000, adică 24%, erau indemnizați. Totuși, n-am auzit pe nimeni să se preocupe mai întâi de indexarea salariilor la bugetari (market-maker pe piața muncii) sau de ajutoarele pentru șomeri și abia apoi de situația pensionarilor. Care oricum o duc cu peste 10% mai bine decât în urmă cu trei ani, indiferent de cum a mers economia și de câte zeci sau sute de mii de salariați și-au pierdut slujbele.
Desigur, se pot mări taxele pentru a crește pensiile. Însă asta ar compromite relansarea economiei și afecta (mai) grav principiul contributivității (deja o cincime din bani vin din alte surse decât contribuțiile, inclusiv de la actualii pensionari !). De altfel, taxarea mai mare a salariilor ar sărăci exact salariații care ar relansa PIB-ul. Sau ar sărăci pe toată lumea, dacă se umblă iar la TVA sau impozitul pe venit.
Așadar, pentru ajustare fiscală armonioasă cu buna tradiție românească electorală, ar cam trebui să așteptăm diminuarea câștigului pensional indus în 2024 spre valori ceva mai apropiate de rezultatul economic. Tot se apropie cu pași repezi anul 2028 și iar vor începe discuțiile cu indexări cât mai consistente, pe sistemul „ai, n-ai mingea, dai la poartă” (după care apare invariabil sintagma „se caută bani”).
COMMENTS