Costul orar al forţei de muncă s-a majorat în T4 2021 cu 6,73% faţă de aceeaşi perioadă din anul anterior pe un trend de scădere, conform datelor publicate de INS. România depășise anterior nivelul de siguranță la acest indicator-cheie, impus prin tabloul de bord european (maxim 12% pentru țările non-euro și 9% pentru Zona Euro).
Evoluţia costului orar cu forţa de muncă în T4 (2017 – 2021, % faţă de acelaşi trimestru din anul anterior)
Trimestrul T4 17 T4 18 T4 19 T4 20 T4 21
Cost orar FM +16,57 +13,09 +13,18 +8,69 +6,73
Sursa: INS
Astfel, după ce au păstrat un ritm relativ ridicat, pe contrasens cu evoluția PIB în 2020 (-3,7%) evoluția costurilor cu forța de muncă s-a armonizt cu posibilitățile date de revenirea economică (rezultatul preliminat pentru avansul PIB 2021 a fost ajustat la +5,6%, de la +7% anterior) Menţionăm că productivitatea muncii pe salariat în industrie (referință macroeconomică) a crescut anul trecut cu 8,2%.
Evoluţia productivităţii muncii și a producției industriale (2018 – 2021, %)
Anul 2018 2019 2020 2021 `21/`18
Productivitatea muncii +3,1 -1,3 -4,2 +8,2 +2,3
Producția industrială +3,5 -2,3 -9,2 +7,1 -5,0
Sursa: BNR
Totuși, evoluția pozitivă a acestui indicator pe ultimii ani (+2,3% față de 2018), nu se corelează cu cea negativă a producției industriale (-5%), deoarece numărul angajaților a scăzut semnificativ, la fel ca și ponderea industriei în formarea PIB.
În structura pe ramuri de activitate, s-au înregistrat diferenţe semnificative la nivelul modificărilor salariale, de la majorări de circa 13,5% în HoReCa (după -3,78% în anul anterior) și cu două cifre în învățământ (11,59%) și activităţi de servicii administrative şi servicii suport (10,33%). Foarte aproape de acest prag s-a plasat sectorul IT, cu 9,90%.
Sectorul „Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale” a coborât la doar 1,13%, în încercarea de a ajusta deficitul bugetului public. În pofida pandemiei, sectorul sanitar a înregistrat o scădere a costului orar a muncii (-0,50%), alături de tranzacțiile imobiliare (-0,55%).
Creșterea costurilor cu munca pe întreaga economie a majorat veniturile, dar a contribuit la creșterea deficitelor externe. Limitarea majorărilor salariale a redus sursa de taxare pentru bugetului de asigurări sociale sub ritmul majorării pensiilor, de unde și adâncirea deficitelor interne.
De aceea, se impune recorelarea avansului sumelor angajate de stat în limitele de suportabilitate pentru echilibrele macroeconomice. Inclusiv pe calea temperării facturii publice, nu doar pe zona salariaților bugetari (pe piața muncii, statul este market-maker) dar și pe zona pensiilor.
COMMENTS