În urma întrebării din titlu, am primit câteva reacții de genul „bine că ești matale deștept, dacă le știi pe toate, cum să fie bine cu mașinile în cartier ?”. Așa încât am zis să încerc să trec mai spre economie socială, fie și pe post de brainstorming. Chiar dacă sunt șanse reduse să fie aplicată o soluție logică, de nivelul economiei de piață a anului 2023. Scurt, fără polologhie, sunt patru criterii care ar trebui îndeplinite pentru a accesa un loc de parcare.
Primul, deținerea unei proprietăți fiscalizate la zi la o distanță rezonabilă de locul de parcare. Nu domiciliu, nu reședință, nu punct de lucru, nimic de genul ăsta. De altfel, în noul act de identitate nici nu se vor mai face mențiuni în acest sens. Pur și simplu, administrația de sector are deja evidența imobilelor și a obligațiilor aferente, cu situația la zi.
Al doilea, un permis de conducere valabil, pentru că altfel nu face sens să ocupi un spațiu public doar pentru că deții o mașină pe post de bibelou de vizionat de la balcon. Important, un permis la un loc de parcare limitează posibilitățile pe o singură persoană. Și nici nu s-ar leza drepturile individuale, pentru că nimeni nu poate conduce două-trei vehicule deodată. De altfel, nu proprietarul are nevoie de loc de parcare, ci șoferul.
Al treilea, din motive de mediu și de zone dens populate, cu calitatea aerului etc., norma minimă de emisii ar trebui să fie Euro 4, cu prioritate pentru Euro 5, Euro 6, hibrid sau electric. În treacăt fie spus, ecologice sau nu, vehiculele tot ocupă spațiul public și tot lasă particule 2.5 din cauciucuri, care intră în plămâni. Prioritatea și/sau reducerea la taxare sunt suficiente la cele mai eco, nu scutirea.
Al patrulea, dar nu în ultimul rând, CASCO obligatoriu și nu RCA. Administrația locală nu e Poliție Rutieră. Nu trebuie să se ocupe de circulație, ci de staționare. Ori staționarea se face sub copaci care se rup, pe străzi care se inundă, cu marcaje pe locuri prost făcute etc., cu consecințe financiare în cazul avarierii vehiculor parcate contra cost pe domeniul public.
Poate că ar mai fi ceva referitor la dimensiunea vehiculelor, unde lățimea maximă permisă e pe la 2,1 metri fără oglinzi, mult prea mare față de cum s-au trasat marcajele pentru a mai deschide și ușile, iar lungimea de 5,15 metri este, evident, exagerată într-un oraș cu spațiu deficitar. Nu e deloc totuna dacă ocupi 11 metri pătrați cu megaSUV-uri (pe care nu le măsoară nimeni), 8 metri pătrați în cazul unui Logan, 6 metri și jumătate pentru un Renault Clio sau 5 metri pătrați pentru un Matiz.
Cam asta ar fi situația reală, nu formală, de la firul ierbii blocurilor construite prin socialism. Nu cea fabricată prin biroul la care unii vin din ansambluri rezidențiale cu aspect capitalist, cumpărate cu bani izvorâți din voturile pe bază de clișee comuniste. Democratic diseminate, pentru păstrarea populației exploatabile în secolul trecut și descurajarea clasei mijlocii reale.
COMMENTS